Eminescu şi creştinismul

  • Subiect: Una dintre erorile de interpretare privitoare la Mihai Eminescu este şi supralicitarea dimensiunii creştine a operei sale. Este adevărat că, dincolo de acest aspect, nu-l putem percepe pe Eminescu ca fiind un poet ireligios în totalitatea actului său creator. Deşi există mai multe căi de a ilustra raportul dintre Eminescu şi creştinism, autorul se concentrează doar asupra unei secvenţe fundamentale şi anume: reflectarea imaginii christice şi a proiecţiei sale în poetica eminesciană. Un studiu imagologic ar permite relevarea acelor trăsături structurale specifice acestui tip de poetică implicită, poetică ce se organizează în jurul unei reţele sau constelaţii de imagini sui-generis. Imagologia christică se poate constitui într-un proiect hermeneutic viabil, apt de a descifra relaţia dintre conştiinţa poetică, pe de o parte şi chestiunea creştinismului, pe de altă parte. Din opera sa lirică - îndeosebi cea postumă - sunt invocate curent poeziile: Rugăciune, Răsai asupra mea, unele strofe închinate lui Hristos, nişte terţine vizând Trinitatea.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Sud-Estul şi Contextul European: SECE
  • Editura: Editura Universităţii din Bucureşti
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1999-2000
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: X; anul 1999-2000; subtitlu: Buletin al Institutului de Studii Sud-Est Europene
  • Paginaţia: 99-106
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  8 / 11   >  >|