• Subiect: Lat. „factura”, cu sensul iniţial de „fabricaţie, lucrare, operă”, a dezvoltat în latina vulgară, la autorii creştini din primele secole, sensul „creatură”, sens religios pe care numai reflexul românesc „făptură” l-a păstrat. Albaneza a împrumutat lat. „factura” cu un sens pe care nici româna, nici celelalte limbi romanice nu îl au şi anume sensul anatomic „faţă”. Chiar dacă, spre deosebire de română, vocabularul creştin albanez este mai bogat în cuvinte de origine latină (lipsindu-i împrumuturile slave), existenţa în română a unui cuvânt ca „făptură”, continuând sensul creştin al lat. „factura”, în vreme ce în albaneză termenul latinesc a fost împrumutat cu sens profan, dovedeşte importanţa supravieţuirilor populare creştine în română.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Sud-Estul şi Contextul European
  • Editura: Editura Universităţii din Bucureşti
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1999-2000
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: X; anul 1999-2000; subtitlu: Buletin al Institutului de Studii Sud-Est Europene
  • Paginaţia: 141-144
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  11 / 11   >  >|