Poarta principală a fortificaţiei romane de la Capidava. Cercetări arheologice preventive la turnul de poartă / The Main Gate of the Roman Fortification at Capidava. Preemptive Archaeological Research of the Gate Tower

  • Subiect: „Cercetările preventive asupra ansamblului porţii de sud-est (poarta principală) a cetăţii de la Capidava s-au desfăşurat în cursul lunilor august-septembrie 2015 (mai precis 13.08-05.09.2015), fiind subordonate unei intervenţii generale asupra curtinelor şi turnurilor cetăţii. Proiectul respectiv a fost intitulat Restaurarea, consolidarea, protecţia, conservarea şi punerea în valoare a sitului arheologic cetatea Capidava. ..Pe scurt, au fost identificate patru faze constructive ale turnului de poartă: prima fază datează din sec. II – prima jum. a sec. III şi este încheiată violent de marile invazii gotice de la jumătatea sec. III p.Chr. Faza 2 datează din a doua jumătate a sec. III, cândva între Aurelianus, Probus şi domnia lui Diocletianus (284-305), înglobând resturile turnului anterior şi dispunând de un parament mai amplu. Este etapa care corespunde ridicării unor turnuri de mai mică amploare, în forma literei U (turnul 3, 5 şi 9), de-a lungul incintelor de răsărit şi de sud. Fazele 3 şi 4 urmează sau amplifică limitele celei anterioare, iar datarea lor acoperă sec. IV, respectiv ultima parte a sec. V - începutul sec. VI p.Chr. Ultima fază constructivă, petrecută foarte probabil cândva în vremea împăratului Anastasius (491-518), antrenează şi reparaţii ale curtinei H, adosată turnului de poartă. Această logică constructivă îşi află sfârşitul în cursul deceniului al 9-lea al sec. VI, cu ocazia unor evenimente dramatice, atacuri petrecute între anii 582-586, când curtinele G şi H, împreună cu poarta şi turnul porţii sunt distruse. Cândva, la sfârşitul sec. VI - începutul sec. VII p.Chr. (evenimentele se petrec după 595/596 sau poate chiar în vremea lui Phocas) va fi amenajat în grabă în sfertul sudic al cetăţii „castelul târziu”, un ansamblu defensiv efemer. O eroică „viaţă între ruine” şi structuri de locuire precare se perpetuează până cândva în al doilea deceniu al secolului al VII-lea, sub Heraclius, din vremea căruia cunoaştem un ultim follis datat 612/613. Redocumentarea şi redefinirea nivelurilor de construcţie şi de refacere ale incintei în toate fazele sale înseamnă noi şi interesante informaţii, oferind ocazia mai multor interpretări şi asocieri cu evenimente dramatice sau momente importante din istoria limes-ului Dunării de Jos, între începutul sec. II - începutul sec. VII p.Chr. ”
  • Limba de redactare: română (rezumat în engleză şi română)
  • Secţiunea: RAPOARTE ARHEOLOGICE / ARCHAEOLOGICAL REPORTS
  • Vezi publicația: Cercetări Arheologice: CA
  • Editura: Muzeul Naţional de Istorie a României
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 2019
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXVI; anul 2019
  • Paginaţia: 125-156
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  4 / 13   >  >|