Lucrarea de față este o ediție școlară a poemului „Metamorfoze”, a poetului latin Ovidius Publius Naso. Textul este publicat în latinăm cu o introducere și note în limba română realizate de Anghel Marinescu. Ediția de față este a doua, revizuită de Fr. Chiriac. Poemul „Metamorfozele” a fost scris de Ovidius între anii 1 și 6 p. Chr. Lucrarea cuprinde cincisprezece cărți (aproape douăsprezece mii de versuri) scrise în hexametre dactilice și reunește câteva sute de nuvele pe tema metamorfozelor din mitologia greacă și mitologia romană, organizate într-o structură complexă și adesea imbricate unul în celălalt. Structura de ansamblu a poeziei urmează o progresie cronologică, de la crearea lumii până la momentul în care trăiește autorul, adică domnia împăratului Augustus . Prezintă peste 250 de mituri printre care mitul antropogenezei la greci și romani, mitul vârstelor omenirii, zeii greco-romani și personaje mitologice. Lucrarea lui Ovidius este des citată în „Metamorfozele” lui Apuleius, roman din secolul al II-lea p. Chr. Versiunea din prezent provinde dintr-un manuscris medieval din secolul al XIV-lea. Ovidius Publius Naso (43 a. Chr - 18 p. Chr.) a fost un poet roman din perioada augustană. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt Ars amatoria (Arta de a iubi) și Metamorfozele. Alte lucrări cunoscute mai sunt Tristele, Ponticele, Eroidele sau Fasti. S-a născut la Sulmona, în centrul peninsulei Italice și se consideră că a murit la Tomis (actualul oraș modern Constanța). Provenea dintr-o familie de rang ecvestru. A studiat la Roma, unde a lucrat la retor. Se face remarcat ca poet încă de la o vârstă fragedă publicând poeme cu teme erotice și mitologice. În anul 8 p. Chr a fost exilat de împăratul Augustus la Tomis, în zona Dobrogei romane. La Tomis a scris ultimele sale poeme, Tristele și Ponticele, care cuprind confidențe pline de melancolie unde se exprimă nostalgia, durerea și suferința lui de exilat. Ovidius afirmă că în această perioadă a învățat să vorbească limba geților.