Revista „Cercetări de lingvistică”, editată de Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj, sub egida Academiei Române, a fost fondată în anul 1956 și a apărut bianual până în 1993. Inițial coordonată de Emil Petrovici, iar din 1969 de Ioan Pătruț, revista a devenit un reper al cercetării lingvistice românești postbelice. Ea a continuat tradiția școlii clujene de filologie, abordând domenii fundamentale precum fonetica, fonologia, gramatica, lexicologia, dialectologia, onomastica, istoria limbii, lingvistica generală și literatura română. Revista a avut un rol esențial în promovarea cercetării științifice și în formarea unei generații de lingviști români. Structura revistei este organizată tematic, reflectând diversitatea și profunzimea cercetărilor publicate. Printre autorii care au semnat studii se regăsesc nume de prestigiu precum D. Macrea, E. Petrovici, I. Pătruț, G. Giuglea, V. Breban, Al. Cristureanu, Sabina Teiuș, Gr. Rusu, B. Kelemen, Lidia Sfîrlea și mulți alții. Temele abordate includ evoluții fonetice regionale, palatalizarea consoanelor, lexicografia istorică, influențe maghiare și slave, analiza graiurilor de tranziție, structura verbelor românești, neologismele în literatura română, precum și studii de onomastică și toponimie. Revista include și recenzii ale unor lucrări internaționale, contribuind la dialogul științific global. Importanța revistei „Cercetări de lingvistică” constă în contribuția sa majoră la consolidarea cercetării lingvistice românești în a doua jumătate a secolului XX. Ea a fost un spațiu de afirmare pentru cercetători din întreaga țară, un instrument de valorificare a moștenirii lingvistice și un promotor al interdisciplinarității în studiul limbii române. Prin rigoarea științifică și deschiderea tematică, revista a influențat decisiv evoluția lingvisticii românești și a păstrat vie tradiția academică clujeană.