„Conceptul de spiritualitate românească nu numai că nu exclude contribuția intelectuală a minorităților conlocuitoare, dar o presupune chiar, în multe feluri. Fenomenul interacțiunii dintre cultura majoritarilor și minoritarilor în contribuția comună la edificarea unei civilizații în care libera dezvoltare a fiecăruia să fie condiția dezvoltării tuturora este esențial. Dacă aceasta nu a fost întotdeauna sau în întregime astfel, nu înseamnă că nu trebuie să fie așa; democrația și statul de drept își fac un punct de onoare din realizarea unui atare deziderat. Există însă și extremiști, care ar vrea să tulbure relațiile dintre majoritari și minoritari. Ei nu au, firește, nimic de-a face cu starea de democrație și statul de drept, în continuă extindere și la noi, după evenimentele din decembrie 1989, când s-a produs un adevărat reviriment politic atât în viața majoritarilor, cât și în aceea a minoritarilor, când s-a trecut la o nouă înfiripare a societății civile.”