„Se poate pe drept cuvînt afirma că marile lucrări necesitate de construcția hidrocentralei de la Porțile de Fier, realizată de inginerii și tehnicienii români și iugoslavi, au constituit punctul de plecare al unor vaste cercetări arheologice și antropogeografice, ce s-au desfășurat într-un ritm din ce în ce mai susținut în ultimii 15 ani. Programul acestor cercetări, conceput și realizat, așa cum subliniază în prefața sa prof. D j . Boskovic, de Comisia mixtă româno- iugoslavă, a avut astfel misiunea de a obține într-un timp relativ scurt cît mai multe informații arheologice și istorice din zona Porțile de Fier, înainte ca lacul de acumulare și barajul acestei uriașe hidrocentrale - simbol al colaborării dintre cele două popoare vecine și prietene și dovadă a potențialului lor tehnic și economic - să treacă pentru totdeauna sub domnia apelor întreaga zonă, lungă de peste 150 km, în care Dunărea și-a croit cu mii și mii de ani în urmă drumuI său de-a curmezișuI Carpaților .”