Toate lucrurile care astăzi par banale și la îndemâna oricui au la bază obsesiile bune ale inventivității spiritului uman. Ideea unei „biblioteci de sunete”, a transformării efemerului, trecătorului, a unui gând rostit cu voce tare ori a unei fraze muzicale, în ceva mult mai durabil decât clipa, într-o memorie la care poți face recurs oricând, a fost – și este – una dintre aceste profitabile obsesii, cu siguranță încă din clipa în care oarecine a rostit pentru prima oară sintagma „Verba volant”. Aventura „scrierii” sunetului, a păstrării și apoi a redării, a ascultării lui este la fel de sinuoasă, mirabilă și fascinantă, deși nu la fel de întinsă în timp, precum istoria scrisului propriu-zis, cu toate aspectele care țin de acesta – suport, calitate, fidelitate, accesibilitate...