Ediție franceză cu textul în latină și notele și un scurt studiu introductiv în limba franceză a lucrării „Discurs în apărarea lui Milo”, a oratorului roman Marcus Tullius Cicero. Discursul a fost ținut de acesta în anul 52 a. Chr., în apărarea lui Titus Annius Milo, prietenul său. Milo acuzat de uciderea lui Claudius Publius Pulcher, inamicul său politic, pe Via Appia. Milo era praetor în acel moment și urmărea să câștige magistratura de consul. Clodiu fusese tribun și candida să devină praetor. Cicero îi era îndatorat lui Milo pentru că îl ajutase să revină din exil. Cicero conduce o apărare eșalonată, negând succesiv că acuzatul a lovit victima, negând fapta și evaluarea acesteia. Scopul era de a demonstra că nu se putea vorbi de crimă ci despre autoapărare. Discursul scris este cu siguranță o formă extinsă și revizuită a orațiunii lui Cicero. Marcus Tullius Cicero (106 - 43 a. Chr) a fost un filozof, om politic, jurist, orator și magistrat roman de la finele Republicii Romei. Provenea dintr-o familie de rang ecvestru din zona Latium. De numele său se leagă o operă imensă, fiind considerat părintele oratoriei antice, teoretizând arta retoricii dar și unul din cei mai importanți filofozi romani, în lucrările sale de filozofie încercând să adapteze modelele filozofiei grecești la spiritualitatea și mentalitatea romană. Printre cele mai importante lucrări de retorică se numără: De oratore libri tres (Trei cărți despre orator) și Partitiones oratoriae (Diviziunea părților artei elocinței). Printre lucrările sale de filozofie se enumeră: De republica (Despre stat), De legibus (Despre legi), De natura deorum (Despre natura zeilor), De divinatione (Despre divinație), De fato (Despre destin). Tot de la Cicero s-a mai păstrat o vastă corespondență (peste 800 de scrisori) scrisă între anii 68 și 43 î.Hr., care este în același timp un dosar intim al scriitorului și o adevărată frescă a vieții Romei din vremea sa.