Studiul este rezultatul unor cercetări de teren realizate de George Oprescu și Remus Niculescu în cursul anului 1955 și analizează începuturile vieții artistice a pictorului Nicolae Grigorescu. Cercetarea a presupus studierea bisericilor și mănăstirilor unde se știa sau se bănuia că a lucrat Grigorescu, sau unde se găsea o icoană iscălită de el. Astfel, lucrara analizează opera lui Grigorescu din anul 1850, anul despărțirii de Anton Chladek și până în anul 1861, cel al plecării în Franța. Studiul prezintă și importante date biografice despre pictorul român și despre familia acestuia. Nicolae Grigorescu și-a început activitatea ca ucenic iconar în atelierul lui Anton Chladek, de la vârsta de doar 10 ani. Studiul cuprinde patru capitole care prezintă satul natal și familia pictorului, activitatea lui Nicolae Grigorescu ca pictor iconar, o analiză a picturii murale religioase realizată de acesta la biserica din Băicoi, Mănăstirea Căldărușani, Mănăstirea Zamfira, Mănăstirea Agapia sau altele. Ultimul capitol prezintă povestea obținerii subvenției primite de Nicolae Grigorescu pentru a urma cursuri de pictură la Paris.