Cercetarea inițiată de Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni este menită să contureze scenariul etnografic determinat de prezența sau absența surselor de sare dintr-o anumită zonă, mai exact impactul creat la nivelul societății rurale tradiționale. Pe de altă parte, lucrarea documentează metodele tradiționale de exploatare, procesare și utilizare a sării în viața de zi cu zi. Atenția autorilor se concentrează asupra celor cinci mari zone salifere din sud-estul Transilvaniei: zona Bistrița-Năsăud, zona Reghin - Valea Giurgiului, zona Praid – Sovata – Corund, zona Văii Homoroadelor și zona Covasna, bogate în diverse tipuri de surse: mlaștini, izvoare, fântâni, lacuri sărate sau masive de sare. Lucrarea este însoțită de planșe relevante.