„Spațiul geografic general în care este tratată spada și sabia medievală este Transilvania și Banatul, fără a absolutiza granițele politice foste sau actuale și urmărind în permanență racordarea la cadrul general european. Limitele cronologice propuse sunt secolele IX – XI, fiind legate de realitățile istorico-militare ce afectează centrul Europei și, implicit, cele două provincii istorice. După istoricul cercetărilor și probleme legate de cronologie, un capitol mai larg este acordat rolului pe care îl îndeplinesc armele în spiritualitatea și mentalitatea medievală.
Urmează o prezentare a acestor tipuri de arme folosite în perioadele istorice anterioare, apoi date despre metodele de făurire și folosire a celor din perioada medievală. In capitolul VI se realizează o tipologie în funcție de fiecare element constitutiv al spadei: lama, mânerul, garda și butonul, aplicată celor 2 mari categorii (spade medievale timpurii; spade ale evului mediu dezvoltat), exemplificând cu piese existente în muzee. Pentru Transilvania și Banat nu există dovezi ale folosirii sabiei după sec. al XI. Abia în sec al XV se pot observa primele tentative de schimbare structurală și morfologică a armamentului european. Lucrarea se încheie cu date despre armamentul și echipamentul defensiv în organizarea militară a Transilvaniei.”