Lucrarea analizează cultura spirituală a civilizației geto-dacice prin prisma descoperirilor arheologice și a surselor scrise. Din punct de vedere cronologic acoperă perioada cuprinsă între secolele VII/VI a. Chr - II/III e.n. În primul capitol se face un repertoriu al structurilor constructive (sanctuare, temple, gropi rituale, vetre, necropole) care intră în sfera manifestărilor religioase dar și un repertoriu al artefactelor cu funcție ritualică sau religioasă. În capitolul al II-lea sunt analizate scrierile antice care prezintă elemente ale universului religios al geților și dacilor.