Lucrarea de față analizează din perspectiva descoperirilor materiale dar și a surselor istorice teritoriul de la nord de Dunăre „până dincolo de Carpați”, denumit de istoricii antici Dacia. Intervalul de timp studiat începe de la finele secolului al III-lea a. Chr și până la începutul secolului I a. Chr, denumit veacul întunecat din pricina cunoașterii limitate a acestui teritoriu în perioada amintită. Reprezintă teza de doctorat a autorului. Prima parte a lucrării este dedicată descoperirilor arheologice fiind împărțită la rândul ei în alte trei subcapitole grupând siturile din bazinul carpatic, pe cele de la sud de carpați iar ultimul pe cele de la est de Carpați. Capitolul al doilea denumit „Istorie” prezintă modul de viață în Dacia secolele III-I a. Chr pe baza interpretării surselor istorice dar și a celor arheologice. Capitolul al doilea este împărțit în alte patru subcapitole prezentând așezări, ocupații, credințe și practici religioase cât și relațiile dintre autohtoni și alogeni. Următoarele șase capitole sunt dedicate concluziilor, ilustrațiilor și altor materiale aduse ca argumentație a tezei.