După mărturisirea proiectului cărții dedicată folclorului tătarilor din România, Ghizela Sulițeanu, mi-a dezvăluit și alte proiecte de cercetare pe care le avea în derulare la venerabila vârstă de 83 de ani.

– Mi-ați mărturisit că de fapt aveți încă două proiecte în lucru. Care sunt acelea?
– A doua lucrare pe care o fac imediat ce termin această lucrare cu tătarii va fi Folclorul muzical din satul natal al lui George Enescu, pentru care am făcut culegeri speciale de mai mulți ani. În special de când m-am pensionat am fost în zona natală a lui George Enescu și am cules de acolo material din toate categoriile folclorice ca să demonstrez, pe de-o parte, unele afinități între compozițiile lui Enescu și materialul simțit de el în compozițiile sale; acea vână tradițională a folclorului.

– Și ați găsit conservat repertoriu ca cel citat în creația enesciană?
– Am găsit și asta am comunicat într-un articol în revista Muzica despre unele teme care au fost identificate în repertoriul lăutarilor bătrâni din zonă.

– Și al treilea proiect?
– Ei, al treilea proiect este legat de folclorul muzical evreiesc sinagogal și popular, care acuma iarăși e pe cale de dispariție, la noi în țară, vorbim. Însă avem norocul de a fi fost cules în urmă cu foarte foarte mulți ani, începând încă de la Harry Brauner și Mihai Pop, de la înființarea institutului în 1930 – se referea la Institutul de Folclor – și chiar mai înainte. Și ulterior am continuat repertoriul evreiesc și l-am completat, încât în momentul de față avem o serie de materiale care sunt complet inedite, ca teatrul popular, care la evrei este însoțit de cântece în permanență și, mă rog, din toate categoriile folclorice. Nu mai vorbesc de cântecele sinagogale, adică religioase, care au fost înregistrate pentru prima oară în funcționalitate, ceea ce era complet interzis de religie, însă în momentul de față putem să ne mândrim cu aceste realizări.

– Cu documentele acestea de ritual sinagogal.
– Ale căror executanți au dispărut.

– Din ce perioadă aveți înregistrate documentele acestea ?
– 1972. Sunt înregistrate pentru prima dată în funcționalitate sinagogală.

– Păi, este un repertoriu și un material documentar de mare valoare.
– Da, și mai ales pentru evreii din România, ca și evreii din sud-estul Europei.

– Este un document de continuitate a săvârșirii ritualului sinagogal pe teritoriul țării noastre chiar și-n perioada comunismului.
– Da. Din păcate în folclorul evreiesc, aș spune muzica tradițională evreiască, pentru că și cântecele populare și cântecele sinagogale sunt de două feluri foarte distincte între ele: de vreme ce cântecele populare sunt în limba idiș, celelalte sinagogale sunt în ebraică. Și asta este foarte important, pentru că pe diferite zone ale lumii s-au creat enclave de folclor idiș și enclave de folclor ebraic, sau latino. E cealaltă categorie, cealaltă importantă ramură evreiască, a evreilor spanioli care au emigrat în secolul al XV-lea, au fost de fapt exterminați din Spania și obligați la botez, și aceștia sunt maranii, care și-au păstrat ritualurile evreiești însă au trecut la catolicism. Dintre aceștia, au fost expulzați. ; era celebra inchiziție.

– Ceea ce vreau să vă întreb acum: ați și transcris din documentele acestea ?
– Da, o parte. Materialul idiș e transcris și tradus. Aicea de un real ajutor mi-a fost și direcțiunea institutului care sub Harry Brauner l-a cooptat în culegerea materialului evreiesc pe Emil Săculeț, care era compozitor și excelent deținător de folclor în limba idiș. Aceasta a fost cam vreo doi ani de zile și pe urmă a fost suprimat postul ăsta. Acuma eu-ți spun în paranteză, drept care eu nu am atins ca să fiu responsabilă pe materialul evreiesc și am spus că eu sunt specialistă și vreau să mă specializez în muzică tradițională românească, pentru că aveam eu presimțirea că o să se desființeze postul acesta și era cea mai ușoară modalitate de a fi îndepărtată.

– Iată, deci, trei mari proiecte pentru care Doamnei Ghizela Sulițeanu, îi dorim, în pragul împlinirii vârstei de 81.
– 83 de ani.

– 83 de ani de viață rodnică, tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
– Mi-e greu când îmi aduc aminte de toți acei care au fost și care nu mai sunt dintre colegii mei din institut. În fond, munca pe care am adus-o până aicea a fost viața mea.

Evident, tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte pe care i le-am urat atunci, la începutul lui octombrie 2003, în cadrul unui interviu mai amplu obținut printre navete extenuante, se proiectează în perenitatea operei sale științifice.