Constanţa CRISTESCU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
CONCERTELE DE TOACĂ de la SUCEVIȚA, Ediția 2011
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 12 august 2011)
Sucevița, localitate cunoscută prin Mănăstirea Sucevița, capodoperă a artei medievale arhitectonice și picturale monahale care atrage an de an mii de pelerini și turiști, a găzduit în dumineca de 7 august, la Biserica Parohială Sfântul Ioan Botezătorul, cea de-a VI-a ediție a CONCURSULUI DE TOACĂ.

Arta semnalizării liturgice prin toacă este marcată, în această zonă, de tradiția monahală, care a cultivat tehnici speciale de percuție, valorificând la maximum potențialul acustic și artistic al instrumentului rudimentar și al mediului ambiant. Un semnal liturgic de toacă este o veritabilă creație artistică orală, iar sătenii nu sunt cu nimic mai prejos decât monahii și monahiile în această artă. Concursul de toacă, numit simbolic Concertele de toacă, a dovedit-o cu prisosință.

Inițiatorii concursului sunt Primăria Sucevița, Căminul Cultural prin directorul Stelian Cazacu și Parohia Sfântul Ioan Botezătorul Sucevița. Ideea organizării unui astfel de eveniment local a aparținut jurnalistului Dumitru Brădățan, un sensibil și talentat poet bucovinean pentru care Sucevița este acasă. Mentorul concursului este preotul paroh Traian Molea, un tânăr cleric inimos, iubit și apreciat de enoriași.

S-au acordat premii în bani și diplome concurenților câștigători, dar și diplome de participare tuturor concurenților, premiile fiind sponsorizate.

În anul acesta au fost participanți la două categorii de vârstă: 1) copii și 2) adulți.

Potrivit mărturiilor primarului localității Dl. Ioan Onufrei, în anii trecuți au participat și monahi. Concurenții au provenit din localitate și din satele din zonă, oferind spectatorilor adevărate concerte de toacă. Unii dintre concurenți sunt virtuozi ai instrumentului, clădind semnale liturgice monumentale, de mare complexitate ritmică, timbrală și arhitectonică. Toaca se bate, însă sub mâinile lor măestre, ea cântă.

S-au acordat câte trei premii la fiecare categorie de concurenți, plus un premiu celui mai tânăr dintre participanți, un băiețel de 8 anișori din Marginea, Niculcea Gheorghe.

La categoria copii au fost premiați următorii concurenți: Premiul I – Maloș Gabriel din Marginea (16 ani), Premiul II – Chihai Ionel din Marginea (15 ani), Premiul III – Schipor Cătălin din Vicovul de Jos (14 ani) și Halip Andrei din Marginea (16 ani).

La categoria adulți au fost premiați cu Premiul I Cazac Mihai din Sucevița, cu Premiul II Halip Aurel din Marginea și cu Premiul III Cazacu Cristian Florin din Sucevița.
cel mai tânăr tocaș
Cel mai tânăr tocaș
Locul I adulți
Locul I adulți
închiderea festivalului
Închiderea festivalului

Criteriile de evaluare a calității artistice a semnalelor liturgice de toacă au fost: echilibrul arhitectonic al semnalului, modul de realizare a gradației din introduceri la nivel ritmic și dinamic, orgnaizarea secțiunilor mediene a semnalelor, calitatea și complexitatea isonului, modul de realizare a polifoniei latente, diversitatea florilor și modul lor de înlănțuire pe valuri dinamice, valorificarea potențialului timbral al lemnului, nuanțarea, modul de încheiere a semnalului prin formule finale ori adevărate code.

Am ascultat maeștri și novici cu personalitate artistică, ce înnobilează acest rudimentar și străvechi instrument muzical prin arta chemării la biserică, făcându-l să sune peste dealuri și văi cum numai românii știu să o facă, într-o unicitate artistică ce conferă semnalelor liturgice de toacă românești statutul de marcă de specificitate etnică și națională. Sperăm că în viitorul nu prea îndepărtat, „toaca” românească va fi inclusă în patrimoniul universal UNESCO.

Prestația artistică la toacă de la Sucevița proiectează tradiția chemării liturgice ortodoxe într-o manifestare simbolică stimulatoare de dialog spiritual-artistic, pentru cultivarea și perpetuarea ei în posteritate la cele mai înalte cote ale artei filocalice. Sperăm că la edițiile viitoare vor fi participanți proveniți din toată țara și din mediul monahal, oaza în care toaca nu a tăcut nici pe vremea ateismului comunist.

Copyright: cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2011