RECITAL DE FLAUT ȘI CHITARĂ LA SUCEAVA
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 27 octombrie 2011)

Inclus într-un turneu de recitaluri în șapte orașe din România, recitalul de flaut și chitară susținut de flautistul Matei Ioachimescu și chitaristul George Popescu la Suceava a avut loc în Sala Auditorium a Liceului de Artă „Ciprian Porumbescu” în seara de 22 septembrie. Sala s-a dovedit neîncăpătoare pentru publicul prezent la recital. Palmaresul tinerilor artiști și programul recitalului era bogat și atrăgător, iar invitatul special al interpreților a fost o talentată elevă flautistă de la Liceul de Artă sucevean, Dinuța Costache, laureată a concursului de interpretare „Lira de aur”.

„Un asemenea talent nu poate crește de unul singur. Are nevoie și de un suport material, sufletesc”, a afirmat flautistul Matei Ioachimescu referindu-se la Dinuța Costache. Exemplul său de suport profesional este stimulator pentru progresul tinerei muziciene și pentru cei ce se vor alia în promovarea talentului împupit.

Programul, diversificat stilistic, a etalat o paletă repertorială impresionantă cu un ethos variat, ce s-a extins de la clasicismul și impresionismul european – François-Joseph Gossec, Maurice Ravel și Vittorio Monti –, la școlile naționale din secolul al XX-lea din Europa și din America: ungară – Bela Bartok, California – Miroslav Tadic, braziliană – Celso Machado, Pixinguinha și Ernesto Nazareth – și argentiniană – Astor Piazzolla. Prima parte a recitalului, ce s-a autodefinit „extraordinar” pe bună dreptate, a cuprins creație europeană, iar partea a doua, creație a unui sârb stabilit în California, creație braziliană și argentiniană.

În prima parte a recitalului am ascultat: François-Joseph Gossec – Tambourin, Maurice Ravel – Piesă în formă de habanera, Bela Bartok – Dansuri populare românești (Joc cu bâta, Brâul, Pe loc, Buciumeana, Poarga românească, Mărunțel) și Vittorio Monti – Csardas.

În partea a doua a recitalului am ascultat: Miroslav Tadic – Patru piese macedonene (Zajdi, zajdi, Pajdushka, Jovska Kumanovka și Gajdarsko Oro), Celso Machado – Pacoca (choro), Pixinguinha – Descendo a Serra și Naquele Tempo, Ernesto Nazareth – Escorregando și Astor Piazzolla – Din suita „Istoria tangoului”: Bordel 1900, Cafe 1930 și Nightclub 1960.

Flautul din Tambourin de Gossec a etalat cu virtuozitate firească plină de simplitate și naturalețe strălucirea sonoră și parfumul clasicismului francez, chitara având rolul de acompaniator discret, investit uneori și cu funcție de percuție.

Spiritul iberic din piesa lui Ravel a fost dominat de caracterul meditativ conferit de interpreți muzicii, susținut fiind și de acompaniamentul foarte discret, aproape fără personalitate al chitarei.

În primele piese românești prelucrate de Bartok, cei doi interpreți au diluat caracterul dansant, pentru ca treptat să acumuleze în expresie din pregnanța și vigoarea dansului țărănesc. Dansurile populare românești, prelucrate de Bartok cu atâta har, au sunat molatec în tălmăcirea interpreților. Probabil că nici instrumentele la care au fost adaptate nu au forța necesară realizării expresiei.

Csardasul lui Vittorio Monti a avut ca protagoniști în duet de flaute, pe Matei Ioachimescu și Dinuța Costache, acompaniați de chitara discretă a lui George Popescu. Cei trei muzicieni au format un trio de excepție, cu nerv și vervă, sincronizat perfect și strălucitor.

În piesele macedonene ale lui Miroslav Tadic, cei doi muzicieni bucureșteni și-au etalat din plin potențialul. Contrastul de caracter al pieselor și ethosul fiecărei piese în parte, redat cu rafinament și profundă înțelegere, au creat un moment de vârf în recital.

Pacoco de Celso Machado a fost un tango interiorizat, cu o dinamică discretă și eleganță a expresiei în forma cu repriză.

Aceeași expresie interiorizată, elegantă și dinamică a continuat a fi modelată nuanțat și divers în piesele lui Pixinguinha, Ernesto Nazareth și Piazzolla. Am asistat la o conturare sugestivă, rafinat nuanțată a tangoului, în ethosuri diferite și în expresii diverse, ce a sugerat o adevărată filosofie a dansului, prin expresia muzicală sugerată de interpreți.

O muzică aproape necunoscută s-a dezvăluit publicului cu farmec, simplitate și strălucire, deseori estompată de spiritul meditativ accentuat al interpreților, umplând seara de bucuria artei și de plăcerea audiției. Fiecare piesă a fost succint prezentată de Matei Ioachimescu, astfel încât publicul a fost ghidat cu eleganță în scrutarea unor orizonturi muzicale prea puțin cunoscute.

A fost o seară muzicală reușită, iar mulțimea sponsorilor antrenați în organizarea recitalului sucevean dovedeștre disponibilitatea deosebită a bucovinenilor pentru a sprijini și promova arta veritabilă.

Recitalul duetului bucureștean se regăsește și în Programul de concerte și recitaluri al Filarmonicii de Stat „George Enescu” din București pe 5 noiembrie, cu unele mici modificări repertoriale.