Recital de pian la patru mâini la USV
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 15 februarie 2013)

Audithoriumul JOSEPH SCHMIDT al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava a găzduit miercuri, 13 februarie, un recital de pian la patru mâini, ce a inclus sonatele pentru pian la patru mîini KV 19d în Do major, KV 497 în Fa major și KV 521 în Do major de Mozart și Boleroul de Ravel, în forma sa originară.

Protagoniștii scenei sunt pianiștii Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu din București. Ambii sunt absolvenți ai Universității Naționale de Muzică din București, unde au obținut și diploma de doctor în muzică. Tinerii pianiști au inclus Suceava în itinerariul lor concertistic foarte bogat realizat în localități din toată țara. După cum a mărturisit Corina Răducanu în scurta prezentare a recitalului, acesta face parte din activitatea de cercetare pe care o desfășoară în calitate de cercetător post-doctoral MIDAS-UNMB.

Programul mozartian s-a derulat într-o cronologie inversată, pornind cu ultimul opus și încheind cu opusul creat în copilărie, care trebuia să fie evaluat stilistic de public, dată fiind incertitudinea ce planează asupra apartenenței reale a acestui opus.

Până la elucidarea enigmei, se impune formularea câtorva impresii de auditor. Chiar dacă sala sună înfundat datorită imenselor suprafețe acoperite cu pluș, muzica mozartiană și raveliană a reușit să biruie diabolica surdină care înghite, necruțătoare, sunetul. La Mozart a fermecat prospețimea muzicii, melodicitatea, perlatura cristalină și totuși densă, deasemenea sincronia în rafinatul dozaj sonor între partida conducătoare tematic și cea acompaniatoare, interpreții preluându-și cu naturalețe rolurile în clădirea discursului muzical de la parte la parte, în fiecare sonată. Osmoza discursivă a creat impresia unui singur interpret, care mânuia abil patru mâini miraculoase.

Boleroul lui Ravel, în versiunea pianistică la patru mâini care este, de fapt, versiunea originară, a oferit interpreților posibilitatea de etalare integrală a potențialului de exploatare coloristică a sunetului pianului în toate registrele. Influențați de bogăția timbrală a versiunii orchestrale arhicunoscute a Boleroului, interpreții au încercat să modeleze pianistic cât mai mult din timbralitatea orchestrală pe care o sugerează partitura variațională, astfel încât permanenta îmbogățire a aparatului sonor de la o variațiune la alta să fie valorificată la maxima expresivitate.

În privința incertitudinii apartenenței mozartiene a Sonatei KV 521 în Do major, după audiția celorlalte sonate ale compozitorului vienez, aceasta nu se poate diferenția stilistic de celelalte două, însă uluiește maturitatea componistică și virtuozitatea pianistică a copilului de 12 ani care a dăruit omenirii o asemenea capodoperă infantilă. Această creație atât de matură pentru un copil de abia 12 ani dovedește, fără echivoc, geniul lui Mozart.

Recitalul de pian la patru mâini oferit de tinerii pianiști bucureșteni a fost darnic pentru suceveni atât în privința unei seri muzicale deosebite, dar și în privința cunoștințelor dobândite, recitalul fiind și un dialog interactiv între interpreți și public, acesta din urmă fiind provocat la o interesantă și dificilă evaluare stilistică.