Constanta CRISTESCU – cronici muzicale

Cultura tradițională în legislația actuală

În Constituția României, art.33 intitulat Accesul la cultură garantează: (1) accesul la cultură în condițiile legii și (2) libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale și universale. În art. 33 (3) se precizează următoarele: „Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarera valorilor culturale și artistice ale României în lume”.

Protejarea și conservarea moștenirii culturale cuprinde și patrimoniul cultural imaterial.

Patrimoniul cultural imaterial a fost definit în Legea nr.26 din 2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, lege care promulgă conținutul Convenției UNESCO adoptată la Paris în 17 octombrie 2003 pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, acceptată de Parlamentul României prin Legea nr.410 din 2005.

Conform definiției legale, prin patrimoniu cultural imaterial se înțelege „totalitatea practicilor, reprezentărilor, expresiilor, cunoștințelor, abilităților – împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele și spațiile culturale asociate acestora – pe care comunitățile, grupurile sau, după caz, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural”.

În cadrul definiției, expresiile culturale tradiționale sunt „forme de manifestare a creativității umane cu axprimare materială, orală – forme de artă a cuvântului și expresii verbale tradiționale -, forme de exprimare muzicală – cântece, dansuri, jocuri populare -, forme de expresie sincretică – obiceiuri, ritualuri, sărbători, etnoiatrie, jocuri de copii și jocuri sportive tradiționale -, forme ale creației populare în domeniul tehnic, precum și meșteșuguri ori tehnologii tradiționale”. Ele sunt purtătoare de marcă tradițională distinctivă, care este elementul identitar, de autenticitate, reprezentativ pentru un grup de creatori, interpreți, păstrători sau transmițători ai elementelor patrimoniului cultural imaterial.

Principalele caracteristici ale patrimoniului cultural imaterial sunt:
– caracterul anonim al originii creației;
– transmiterea cu precădere pe cale informală;
– păstrarea sa în special în cadrul familiei, grupului și/sau comunității;
– delimitarea după următoarele criterii: teritorial, etnic, religios, vârstă, sex și socio-profesional;
– percepția ca fiind intrinsec legat de grupurile și/sau comunitățile în care a fost creat, păstrat și transmis;
– realizarea, interpretarea ori crearea elementelor patrimoniului cultural imaterial în interiorul grupului și/sau al comunității, cu respectarea formelor și tehnicilor tradiționale”.

În consecință, patrimoniul cultural imaterial cuprinde și ceea ce specialiștii au definit odinioară prin termenul folclor. Demonetizat actualmente de piața muzicală deculturalizantă și de procesul de globalizare, folclorul este un segment de cultură națională și universală cu marcă tradițională distinctivă, protejat prin Constituția României, prin legislația în vigoare pe plan național și prin politicile culturale europene și mondiale.

Centrul Cultural Bucovina – instituție de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial din județul Suceava

Centrul Cultural Bucovina este o instituție de cultură înființată în anul 2009 în baza OUG nr.118 din 2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea așezămintelor culturale, prin reunirea a trei instituții profilate pe promovarea patrimoniului cultural imaterial, în forme specifice: conservare-valorificare, educație culturală și artele spectacolului, respectiv Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, Ansamblul Artistic Profesionist „Ciprian Porumbescu” și Școala Populară de Arte „Ion Irimescu” din Suceava.

Colaborarea Centrului Cultural Bucovina cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

Deoarece cultura tradițională a Bucovinei cuprinde două filoane – filonul de tradiție bizantină și patrimoniul cultural imaterial -, Centrul Cultural Bucovina desfășoară programe culturale care vizează ambele filoane. În acest sens, Regulamentul de organizare și funcționare a Centrului Cultural Bucovina, aprobat prin Hotărârea Consiliului Județean Suceava nr.124 din 28 iulie 2014, prevede în cap. I Art. 1 (4) colaborarea și cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.

1. Colaborarea pe filonul culturii muzicale de tradiție bizantină

1.1. Festivalul-concurs de muzică religioasă Bunavestire.
Înființat în anul 1990 la inițiativa domnului Ion Iacob, în prezent președintele Societății de Cultură „Dimitrie Gusti” din Fundu Moldovei, Festivalul Coral „Bunavestire” a beneficiat de-a lungul timpului de sprijinul Primăriei și Consiliului local Fundu Moldovei, al Consiliului Județean Suceava, al unor instituții de cultură locale și județene între care Centrul Cultural „Bucovina” prin Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale a susținut financiar și logistic fiecare ediție anuală pe parcursul a 25 de ediții. Festivalul coral de muzică religioasă se desfășoară sub patronajul Bisericii Ortodoxe Române prin Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, cu binecuvântarea I.P.S. Pimen.*

Obiectivele festivalului vizează, în primul rând, promovarea valorilor veritabile ale creației corale de cult ortodox, a cântecului patriotic și revigorarea mișcării corale. De-a lungul celor 25 de ediții, au evoluat pe scena festivalului peste 30.000 de participanți, din Republica Moldova – Soroca, din țară Iași, Bistrița, Botoșani, Maramureș, Mureș, Galați, Brăila, Neamț, Vaslui, Vrancea etc. și din localități ale județul Suceava. Din județul Suceava au participat formații corale din localitățile: Berchișești, Bivolărie – Vicovu de Sus, Bosanci, Breaza, Calafindești, Cacica, Capu Câmpului, Grănicești, Dorna Candrenilor, Câmpulung Moldovenesc, Dornești, Fundu Moldovei, Ilișești, Lămășeni, Moldova Sulița, Rădăuți, Sadova, Siret, Stroiești.

Concursul se desfășoară pe 5 secțiuni și anume: I. coruri de copii, II. coruri de licee cu profil muzical, III. coruri licee cu alt profil, IV. coruri ale așezămintelor culturale și V. coruri parohiale. Festivalul are la bază un regulament întocmit de o echipă de specialiști reputați, în frunte cu profesorul universitar și compozitorul ieșean Viorel Munteanu.

După cum se poate observa, concursul promovează activitatea corală parohială în cadrul secțiunii a V-a, implicația preoților în instruirea corurilor de copii, de tineret și de adulți fiind o realitate incontestabilă în cadrul celorlalte secțiuni.

În privința repertoriului performat de formațiile corale în cadrul manifestării este promovat și folclorul, sub formă de prelucrări corale semnate de compozitori reputați pe plan național.

1.2. Festivalurile-concurs de toacă pentru copii și tineret.

Începând din anul 2013 Centrul Cultural Bucovina susține logistic, prin specialist evaluator în juriu, două festivaluri-concurs de toacă pentru copii și tineret organizate în județul Suceava. Primul, intitulat Lemnul sfânt care cântă, ajuns la a IV-a ediție, este organizat de Parohia Ortodoxă nr.1 Dumbrăveni prin preot paroh Vasile Ioniță – în prima duminică a lunii august, iar al doilea, ajuns la a V-a ediție, intitulat Răsună toaca-n cer, este organizat de Parohia Ortodoxă Rotunda, din inițiativa preotului paroh Mihai Ursuleasa – în a doua duminică a lunii august.

Începând din acest anul 2015 Centrul Cultural Bucovina sprijină și financiar aceste festivaluri prin acordarea de premii în bani și în cărți.

Conform regulamentului de organizare a festivalului-concurs de toacă, acesta se desfășoară pe următoarele categorii de vârstă: I. categoria copii 3-6 ani; II. categoria elevi clasele I-IV; III. categoria elevi de gimnaziu (clasele V-VIII) și IV. categoria elevi de liceu, școli de meserii și studenți. Evaluarea prestației artistice a fiecărui concurent se face după următoarele criterii: calitatea isonului, diversitatea ritmică, frumusețea și diversitatea florilor, calitatea segmentelor introductive și a celor finale, echilibrul formei, ținuta publică. Evident, criteriile se adaugă progresiv de la o categorie de vârstă la alta, ținând seama de posibilitățile tehnice și capacitatea artistică a fiecărei vârste în parte.

1.3. Carte muzicologică și discografie-document.

1.3.1. În anul 2011, la inițiativa președintelui Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, sub egida Centrului Cultural Bucovina a fost realizat DVD-ul documentar intitulat Clopotele Bucovinei, prin filmarea și înregistrarea audio a unor modele de semnale de clopote și toacă de la mănăstiri și biserici de mare vechime, ce formează parte din salba cetăților ortodoxiei românești din Nordul Moldovei : Putna, Sucevița, Voroneț, Moldovița, Probota, Slatina, Dragomirna, Sf. Ioan cel Nou din Suceava, Biserica Arbore și Pătrăuți. Discul reflectă tradiția muzicală a semnalizării liturgice instrumentale, în unitatea și individualitatea acustică, armonică și orchestrală, într-o viziune de succesiune discografică bazată pe principiul contrastului de sonoritate îmbinat cu principiul acumulării orchestrale, ce pune în valoare fiecare centru monahal și bisericesc reprezentat sonor.

1.3.2. În anul 2012, publicarea ediției a II-a a monografiei Chemări de toacă, însoțită de disc document, autor Constanța Cristescu, în editura suceveană Lidana.

1.3.3. Monografia lui Leca Morariu intitulată Iraclie și Ciprian Porumbescu însumează aproape 2000 pagini dactilo, grupate în patru volume, sub îngrijirea muzicologului prof. univ. dr. Vasile Vasile. Este publicat volumul I/2014 și volumul al II-lea/2015, fiind în pregătire vol. al III-lea/2016.

2. Colaborarea pe filonul promovării patrimoniului imaterial

2.1. Participarea unor preoți cu formații artistice alcătuite din membri ai parohiilor pe care le păstoresc la festivaluri-concurs de folclor.

În cadrul Festivalului-concurs județean de foclor intitulat Comori de suflet românesc, sunt preoți ortodocși și preoți ai unor comunități etnice din Bucovina care instruiesc și conduc formații artistice de copii și tineret profilate pe interpretarea și promovarea culturii tradiționale proprii, preponderent folclorice. Dincolo de bunele intenții și de instruirea artistică de bună calitate – vocală, instrumentală, de ansamblu etc. -, majoritatea prezintă în concurs un repertoriu nereprezentativ pentru comunitatea etnică pe care o păstoresc. Majoritatea dintre preoții conducători de grupuri «folclorice» dovedesc că nu cunosc folclorul adevărat al comunității pe care o păstoresc și pe care doresc să o promoveze artistic și competițional, performând șlagăre.

Dincolo de bunele intenții, majoritatea dovedesc o lipsă de cunoaștere și de pregătire în domeniul patrimoniului cultural imaterial, neînțelegând, de fapt, ce reprezintă folclorul pentru comunitatea pe care o păstoresc.

2.2. Implicarea unor preoți la realizarea unor discuri de colecție și a concertelor de lansare discografică.

2.2.1. În această direcție menționez implicarea Parohiei Ortodoxe Botoș, comuna Ciocănești, prin eforturile preotului Mihai Țehanciuc, la realizarea primului disc documentar din seria „Colecția de folclor a Bucovinei”, intitulat Colinde din zona Dornelor, publicat de Centrul Cultural Bucovina în anul 2011. Pe acest disc gospodarii Parohiei Botoș figurează cu patru colinde: Coborât-a coborât, Colinda lui Adam, La poartă la Ștefan Vodă și Sus la poarta ceriului. Dublul disc a fost realizat pe baza unor cercetări și culegeri de folclor în sate din zona Dornelor.

2.2.2. Grupul vocal bărbătesc Flori de măr din Râșca, condus de preoteasa prof. Mihaela Grădinariu, în care preotul satului Stelian Grădinariu este membru de bază, este un reputat grup vocal folcloric în Bucovina, dar și în peisajul cultural românesc, fiind promovat și în emisiuni prestigioase de televiziune, cum sunt cele realizate de Grigore Leșe sub titlul generic Drumul lui Leșe, ca model de autenticitate tradițională. Grupul folcloric din Râșca este foarte activ, fiind prezent și pe discul de colecție dedicat Cântecului de cătănie din Bucovina istorică, publicat în anul 2015 în aceeași serie „Colecția de folclor a Bucovinei”, prin reconstituirea audio a patru piese din manuscrisele inedite ale culegerilor de folclor bucovinean de la începutul secolului al XX-lea ale învățătorului sucevean Alexandru Voievidca, conservate de Biblioteca Națională a României la „Colecții speciale”. Este interpretul pieselor Cântă cucu vinerea, Vin doi frați din cătunie, M-am pornit pi drum diparti și Acum ceaul bate unu.

2.2.3. Corul bărbătesc al Parohiei Ortodoxe Salcea, condus de preotul Doru Budeanu a contribuit la realizarea discului Cântece de cătănie din Bucovina sus-menționat (vezi 2.2.2.). În luna lui mai întâi, Mă suiam în deal la vie, Cât e Suceava de mare și Sună trâmbița de ducă sunt titlurile cântecelor reconstituite audio de preotul muzician cu talentații săi enoriași. Discul reconstituie audio un fond muzical de o valoare documentară și istorică inestimabilă, ce ilustrează prin cântec tragedia socio-economică și familială provocată de recrutarea românilor din Bucovina istorică în serviciul militar al Imperiului Austriac.

2.2.4. La realizarea acestui disc de reconstituiri documentare de la începutul secolului al XX-lea și-au adus aportul și doi tineri preoți, care, cu binecuvântarea Î.P.S. Pimen, au interpretat cântecele incluse pe disc, în strai preoțesc, în cadrul concertului folcloric de lansare discografică organizat la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, în cadrul Festivalului European al Artelor „Ciprian Porumbescu” ediția a V-a/2015. Tinerii preoți patrioți sunt Bogdan Țarcă din Vatra Dornei și Mihai Botezat din Câmpulung Moldovenesc. Ei au interpretat solo câte două cântece lirice de alean și înstrăinare, adaptându-se stilului de interpretare parlando-rubato: Când la oaste m-au luat, De trei ani și jumătate, Busuioc crescut în cale și Ieși, măicuță-n deal la cruce. Se pot audia și viziona online pe: https://www.youtube.com/channel/UCDT5hiuAeh9M7HaeBwcAprg: Cântece de cătănie 11 iunie 2015 - Concert folcloric; Emisiunile Din Colecția de folclor a Centrului Cultural Bucovina nr.9 și 10.

2.3. Colaborarea cu preoți pe plan editorial.

2.3.1. Preotul-profesor universitar Florin Bucescu, originar din Grănicești, este o personalitate unică în peisajul cultural românesc, fiind un reputat etnomuzicolog și bizantinolog. Împreună cu profesorul Viorel Bîrleanu a elaborat o monografie etnomuzicologică fundamentală pentru Bucovina, intitulată Bătrâneasca, republicată sub egida Centrului Cultural Bucovina în anul 2013 într-o nouă ediție actualizată și îmbogățită, însoțită de disc-document, sub titlul Stilul muzical arhaic din ținutul Rădăuților. Trebuie subliniată, însă, contribuția etnomuzicologică fundamentală de o viață a savantului Florin Bucescu în calitate de colaborator al Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei din Iași, prin studiile, antologiile și monografiile închinate folclorului muzical, fie că acestea completează monografiile filologice, fie că sunt dedicate integral unui segment al folclorului muzical din întreaga Moldovă sau dintr-o zonă conservatoare a expresiilor culturale tradiționale.

2.3.2. Preotul Constantin Hrehor, un cărturar reputat din Grănicești, care a și fost premiat cu Premiul Academiei Române în anul 2013, s-a atașat de echipa Centrului pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din Centrul Cultural Bucovina, participând ca un adevărat pater alături de aceasta la manifestări culturale de promovare a patrimoniului cultural imaterial prin intermediul producției de carte și discografie etnomuzicologică și etnografică, dar și prin intermediul artei, el însuși fiind practicant al cântului la vioară. Deseori a făcut demonstrații fermecătoare de integrare violonistică în tarafuri formate adhoc, cu care a încântat auditoriul. Preotul Constantin Hrehor animează cu har și înțelepciune seria itinerantă intitulată Dialogul artelor organizată anual de echipa departamentului menționat în localități ale județului Suceava. Ca un bun cunoscător al enoriașilor săi, preotul Constantin Hrehor s-a implicat în promovarea unor figuri de rapsozi și animatori locali, realizându-le interesante și elocvente portrete artistice și culturale în numerele Ghidului iubitorilor de folclor, manual de educație culturală cu apariție periodică anuală publicat sub egida Centrului Cultural Bucovina-CCPCT. Menționez, în acest sens articolele: Ion Țibu, în Ghidul... nr. 4/2014, p. 195-200 și Matematică și coregrafie, în Ghidul..., nr. 5/2015, p. 193-200. [Vezi în ediția online din biblioteca digitală a Institutului Național al Patrimoniului.]

Atitudinea generală a preoților față de patrimoniul cultural imaterial

Chiar dacă sunt câțiva preoți luminați cu deschidere spre înțelegerea culturii tradiționale și cu dragoste reală de folclor – menționați anterior -, majoritatea preoților ignoră tradițiile satelor pe care le păstoresc și disprețuiesc folclorul. Aceasta pentru că nu au pregătirea profesională dobândită din școală spre a putea înțelege particularitățile și valoarea civilizației autohtone din locurile în care devin păstori de suflete.

O spiritualitate în care tradițiile comunităților sunt disprețuite, cenzurate ori ignorate de preoți este mutilată, iar comunitățile suferă și se înstrăinează de propria lor identitate culturală.

Atitudinea păstorilor de suflete de desconsiderare a tradițiilor și expresiilor culturale tradiționale ale comunităților din enorii este inumană, nepatriotică, neconstituțională și nelegală, în plus este o dovadă de incultură rezultată din lipsurile sistemului educațional actual.

În acest sens, într-o altă conjunctură socio-culturală din secolul al XIX-lea, compozitorul austriac Franz Schubert afirma: „Urăsc din adâncul sufletului acea îngustime de spirit care-i face pe atâția oameni mărunți să creadă că numai lucrurile cu care se îndeletnicesc ei sunt cele mai interesante, iar tot restul nu reprezintă nimic...”

Oportunități de revizuire a programei universitare în învățământul teologic

După Revoluția din 1989, în unele facultăți de teologie ortodoxă a fost introdusă în programa de studiu a unor secții disciplina Folclor și etnologie, pentru care s-a apelat la oameni de știință care aveau un palmares științific convingător pentru a fi încadrați pe posturi superioare de conferențiar și profesor universitar. Elanul cultural al teologilor a durat doar până la acreditarea unor facultăți și secții universitare, programul disciplinei etnologice reducându-se treptat, de la an la an, până la eliminarea completă a disciplinei din programa de studiu universitar sub pretextul aplicării programului de la Bologna. Programul educațional de la Bologna nu prevede desființarea disciplinelor fundamentale, ci doar organizarea învățământului universitar pe două niveluri de studiu certificate prin diplome. Din nefericire, sub același pretext, și în universitățile laice, la facultățile și secțiile unde se preda cândva folclor în cadrul unor discipline specializate, disciplina dedicată studiului folclorului a fost redusă la dimensiunea unui semestru, fiind tratată cu dispreț și desconsiderare de către cadrele didactice universitare nespecializate pe domeniul patrimoniului cultural imaterial.

În contextul cultural universal și național actual, în care salvgardarea patrimoniului cultural imaterial al comunităților etnice este o oportunitate în procesul globalizării, este necesară introducerea, în programele facultăților de teologie ortodoxă, a unei discipline de studiu general al culturii tradiționale prin elemente de patrimoniu cultural imaterial, care să pregătească viitorii preoți și absolvenți ai secțiilor acestor facultăți pentru o activitate pastorală complexă, nediscriminatorie în privința înțelegerii și promovării culturii tradiționale a comunităților. Deasemenea, este necesară reintroducerea studiului disciplinelor fundamentale menite să formeze specialiști în domeniul patrimoniului cultural imaterial și în universitățile laice, acolo unde cândva au fost create adevărate școli științifice de prestigiu internațional.

Așa vom intra și noi în rând cu lumea civilizată: respectând și continuând tradiția folclorică în contemporaneitate, pe fundamentele seculare ale științelor etnomuzicologice, folcloristice, etnologice, etnografice, sociologice.