Constanta CRISTESCU – cronici muzicale

arhidiaconul profesor universitar Sebastian Barbu Bucur

Concertul aniversar al formației Psalmodia din 23 noiembrie, susținut la Palatul Patriarhiei Române, a oferit tuturor participanților un model de bilanț de activitate muzicală roditoare. Formația a fost fondată acum două decenii, în 1988, la solicitarea patriarhului de vrednică pomenire Prea Fericitul Teoctist, de profesorul universitar Sebastian Barbu Bucur, bizantinolog, compozitor și psalt de reputație mondială. Avea misiunea repunerii în circulație a patrimoniului muzical monodic bizantin, afectat în perioada anilor 1948-1990, potrivit mărturisirii Maestrului, de „cea mai mare criză a muzicii bizantine”, datorată cenzurii ateismului comunist.

Concertul aniversar fost conceput în două părți distincte: 1) bilanțul activității științifice, interpretative și componistice a bizantinologului Sebastian Barbu Bucur și 2) concertul formației Psalmodia, ctitorită și dirijată de maestrul muzicii psaltice contemporane.

S-a dovedit cu prisosință prin palmaresul impresionant al activității muzicale, științifice și didactice, „adevărata dimensiune apostolică a lui Sebastian Barbu Bucur și a formației Psalmodia” (Dan Buciu).

Activitatea științifică poate fi redată sugestiv prin imaginea unui raft de bibliotecă ce conține tomuri de restituiri documentare purtând semnătura bizantinologului Sebastian Barbu Bucur, structurate în formatul unor volume ample documenta et transcripta, între care menționez seria Psaltichie rumânească, în care se integrează volumele dedicate lui Filotei Sin Agăi Jipei (1981-1992, Editura Muzicală, București), Dimitrie Suceveanu (1992, Editura Mânăstirii Sinaia, 1996 și 1997, Trinitas, Iași Ghelasie Basarabeanu (2004-2007, Editura Muzicală, București) și Mihalache Moldovlahul (2008, Editura Muzicală), exegeze de talie mondială, între care menționez volumele Cultura muzicală de tradiție bizantină pe teritoriul României (1989), Manuscrise muzicale românești la Muntele Athos (2000, Editura Muzicală), cărora li se adaugă un șirag impresionant de cărți conținând slujbe dedicate unor sfinți compuse de maestru și un șirag de casete și CD-uri ale formației Psalmodia, însumând 27 ore de restituiri de muzică psaltică, interpretată la cel mai înalt nivel artistic. Cuvinte de suflet, menite să pună în valoare diversele laturi ale activității prodigioase științifice, didactice, componistice și interpretative a Maestrului școlii de psaltichie românească din a doua jumătate a secolului XX și de la începutul mileniului al treilea creștin, au fost rostite de muzicologii profesori universitari Constantin Catrina și Dan Buciu și conf. univ. Nicolae Gheorghiță, precum și de înalții ierarhi protectori, care i-au fost cândva discipoli: ÎPS Teodosie al Tomisului și PS Calinic al Argeșului. Ce au mărturisit vorbitorii și auditorii concertulor anterioare ale Psalmodiei? Vrednică este formația, vrednic este Maestrul care a creat-o și a crescut-o. Așa mărturisește și gestul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Daniel, care l-a încununat pe maestrul Sebastian Barbu Bucur cu Crucea patriarhală – clasa I, iar pe toți protagoniștii Psalmodiei cu Diploma de onoare Sfântul Apostol Andrei, precum și cu un minunat cuvânt de binecuvântare, temeluitor al unei noi perioade fructuoase în activitatea de promovare a muzicii psaltice.

În concepția maestrului, „este foarte important nu doar să fii psalt, ci să-i faci pe alții să cânte psaltică”. Formația Psalmodia a demonstrat în concertul aniversar, încă odată, măiestria didactică, interpretativă și componistică implementată de minunatul ei maestru. Programul a cuprins capodopere din creația liturgică a unor mari înaintași repuși în circulație muzicală prin prestațiile Psalmodiei și din creația proprie, ordonate conform ciclului liturgic cotidian. Am ascultat Fericit bărbatul, glasul 8, de Varlaam Protosinghelul, Stihirile vecerniei, glasul 1, de Nectarie Protopsaltul, Pentru rugăciunile și Înviind Iisus, glasul 8 de Gherontie Nicolau și chinonicul Gustați și vedeți, glasul 8, de Ghelasie Basarabeanu, alături de compozițiile lui Sebastian Barbu Bucur: imnul patriarhal Pe Stăpânul, glasul 8, Slavoslovia, glasul 2 cu 6, Iubite-voi, Doamne, triptic în glasurile 3, 5 și 8, și Lumină lină, glasul 5.

Trebuie remarcată calitatea excepțională a compozițiilor interpretate în concert. Ele dovedesc caracterul extatic al compoziției bizantine. La compozitorii bizantini, extazul se manifestă printr-o activitate și o prolificitate creatoare deosebită, ce sugerează levitația intelectuală finalizată prin compoziții muzicale de o calitate ieșită din comun, ce poartă marca geniului. Această muzică extatică are o densitate artistică și spirituală și o frumusețe arhitectonică ce fascinează auditoriul, captându-l total în euforia rugăciunii. Aceasta este una dintre diferențele ușor sesizabile dintre meșteșug și măiestrie, iar concertul acestei seri este o demonstrație de măiestrie componistică și interpretativă.

La compozitorii bizantini vocea prin care se exprimă devine „pasăre măiastră”, fără lecții de canto. În acest sens, cei trei soliști tenori Gabriel Oprea, Mina Stavără și Codruț Scurtu, deși au avut o interpretare tehnică bună, lejeră, nu s-au ridicat artistic dincolo de partitura muzicală, creând impresia superficialității în contextul densității expresive a interpretării de grup. Aceasta pentru că soliștilor le-a lipsit interiorizarea, primând latura virtuozității vocale; ori, se știe bine că arta începe acolo unde problemele tehnice, de virtuozitate, sunt învinse. Observația aceasta nu afectează, însă, calitatea excepțională a interpetării de ansamblu, fiind menită să atragă atenția asupra unor trăsături fundamentale ale cântării bizantine care scapă majorității interpreților mai ales când interpretează pe scenă, nu în biserică: interiorizarea și simplitatea.

Per ansamblu, interpretarea Psalmodiei s-a distins printr-o omogenitate vocală, acuratețe și densitate expresivă copleșitoare, prin rafinamentul armonizării variate cu isoane simple și complexe, prin ingeniozitatea timbrală în îmbinarea vocilor din pasajele monodice la unison și alternarea cu pasaje armonizate cu ison, în exploatarea omofonă a vocilor feminine și masculine, în valorificarea potențialului timbral al vocilor chiar și în registre extreme. Alternarea solo-tutti valorifică ingenios cântarea antifonică, creând spațializare acustică prin diversificarea planurilor sonore. Cucerește dinamica expresivă a melodiilor, conduse într-o gradație atent urmărită, ce a împlinit minunat principiile retorice anabasis-catabasis și protasis-apodosis, ce stau la baza creației bizantine etalată de interpreți – dirijori și formație. Scriu dirijori, pentru că Sebastian Barbu Bucur a împărțit „bagheta” concertului cu discipolul său Nicolae Gheorghiță, demonstrând și în această direcție complexitatea școlii de psaltichie creată și promovată după anul 1989 în Facultatea de muzică religioasă din cadrul Universității Naționale de Muzică bucureștene.

Etalând de data aceasta o formație corală mixtă, Maestrul a exploatat sunetul diafan al vocilor feminine, cursivitatea și susținerea de rezistență vocală în acut a frazelor de mare respirație, realizând momente de mare eleveție filocalică. Psalmodia a depășit, dar a și etalat dificultățile vocale pe care le ridică arta cântării bizantine, demonstrând încă odată, la ceas de bilanț aniversar, măiestria valorificării detaliului într-un ansamblu discursiv organic închegat.

Deși în tradiția muzicală bizantină este foarte greu pentru un om să se afirme ca personalitate muzicală – aceasta o dovedește cu prisosință istoria muzicii bizantine -, se pare că România a dăruit lumii la cumpăna dintre două milenii, un musician de geniu: arhidiaconul professor universitar Sebastian Barbu Bucur.