Deopotrivă etnomuzicolog și teolog, profesorul universitar clujan Traian Mârza se numără printre marii temeluitori ai metodologiei științifice de culegere, cercetare și valorificare a folclorului.

Având studii muzical-teologice absolvite la Academia Teologică din Arad și studii muzicale la Conservatorul din Cluj – actualmente Academia de Muzică „Gh. Dima” –, Traian Mârza s-a dedicat cu pasiune și dăruire cercetării folclorului românesc și promovării lui prin intermediul cursurilor universitare, prin publicații de referință – volume și studii – și prin consultanță profesională de înaltă ținută acordată solicitanților instituționali și particulari.

Și-a desfășurat activitatea didactică și științifică universitară înfruntând, ca un mucenic, tragedia vieții familiale care i-a măcinat sănătatea și hărțuiala pretențiilor proletcultiste ale celor pe care îi numea „culturnicii și telectualii de la Ministerul Culturii” și ale altora de felul lor.

M-am numărat printre studenții ultimelor generații formate de dânsul, înainte ca o boală necruțătoare să-i curme prematur viața și activitatea. Cursurile și seminariile de folclor erau presărate de picanterii ce șfichiuiau, cu umor și talent cuceritor, isprăvile acelor activiști politici și culturali de masacrare a folclorului pentru ateizarea lui prin eliziuni și substituiri textuale impardonabile și de cenzurare necruțătoare a cercetării științifice. Nu putea suferi festivismul dictaturii comuniste ce-i consuma timpul prețios pentru cercetare și-l obosea cu paradisul mincinos pe care-l etala și în care se aruncau fonduri imense într-o risipă demențială, în timp ce sărăcia își întindea din ce în ce mai mult tentaculele în cămările și-n buzunarele oamenilor de rând.

Era un om blând, resemnat parcă în fața soartei nemiloase, însă era intransingent când avea de-a face cu parveniți și cu oameni de nimic care-i lezau autoritatea profesională ori domeniul de suflet. Șfichiuia, în timpul cursurilor și seminariilor de folclor, indolența unor studenți, găsind într-o clipă expresia potrivită prin care le administra antidotul pedagogic. Stârnea imediat, cu umor și calm, râsul clasei, destinzând atmosfera și restabilind ordinea. Obișnuiam să notez în colțul paginilor picanterii ale profesorului și idei ale cercetătorului emergent Traian Mârza și-mi amintesc acum, răsfoind caietele de curs, întâmplări hazlii din studenție. [...]

Antologiile de folclor bihorean ale etnomuzicologului clujan sunt unice în literatura de specialitate, alături de studii fundamentale dintre care aș aminti doar câteva, fără a preciza coordonatele editoriale ce pot fi găsite în dicționare: Cadențe finale în cântecul popular românesc, Simetria de oglindă în folclorul românesc, Cântecul vergelului, Lioara, Cântecul ceremonial al clăcii de tors, Ritmul orchestic (de dans) etc.

După moartea tragică prematură a marelui etnomuzicolog și dascăl universitar, m-am numărat printre cei care au achiziționat cărți din biblioteca sa, pentru a nu fi risipite prin anticariate de acel fiu risipitor ce i-a distrus sănătatea și pentru a-mi îmbogăți biblioteca personală. Le deschid astăzi cu pioșenie și citesc dedicațiile autorilor ce i le-au dăruit, ori semnătura inconfundabilă a primului lor posesor sau a autorului vrednic de veșnică pomenire Traian Mârza.