Organistul Felician Roșca, profesor universitar la Facultatea de Muzică a Universității de Vest din Timișoara, a început să devină o personalitate cvasilegendară.

Felician Roșca, un om de o modestie exemplară, însuflețește, cu pasiunea lui pentru imnografie, toată suflarea: cântă minunat la orgă și-i învață pe alții mai tineri arta cântului la impresionantul instrument, a inițiat și organizează de mai mulți ani prestigioasele Seminarii de imnologie în cadrul universității timișorene în care activează, publicând cu grijă contribuțiile științifice ale participanților din țară și de peste hotare în volume de referință pentru muzica și muzicologia contemporană, scrie cărți și studii de artă organistică, a inițiat și organizează prestigioase festivaluri Timorgelfest de orgă în inima Banatului, la Timișoara, împreună cu simpozioane dedicate creației pentru orgă. Participă la proiecte de cercetare a muzicii de orgă și a orgilor istorice din România, susține concerte și conferințe de promovare a acestora în străinătate prin granturi CNCSIS, Promocult, AFCN etc. Proiectează pentru anul 2011 un Congres european de imnologie la Timișoara, în colaborare cu Asociația Internațională de Imnologie (IAH).

Abia întors din Italia de la Roma, în după-amiaza duminicii de 26 aprilie, Felician Roșca a susținut un remarcabil recital de orgă la Universitatea de Muzică din București, cu un program bogat și divers, alcătuit din piese ce ilustrează cele mai importante curente stilistice din istoria muzicii de orgă, universală și românească:
Girolamo Diruta: Ricercar, Toccata, Ricercar
Daniel Croner: Preludiu și Fuga
Ioan Căianu – Doru Popovici : Dansuri din Codex Caioni
Johann Sebastian Bach: Canzona și Fantezia și fuga în do minor
Johannes Brahms: Preludiile de coral: O wie selig seid ihr doch, ihr Frommen și O Gott, du frommer Gott
Max Reger: Introducere și passacaglia în re minor
Mircea Diaconescu: Melodii in memoriam Cesar Franck, Imagini elementare cu privire la Axionul nașterii Domnului
George Enescu: Preludiu și fuga din Suita în stil vechi (transcripție pentru orgă de Felician Roșca).

Despre unele piese din program, maestrul organist mi-a mărturisit, în cadrul unui scurt interviu, următoarele: „Transcripția după Enescu am mai cântat-o. Ea este publicată pe pagina www.timorgelfest.net. Ultima dată am interpretat-o la Roma în data de 24 martie în biserica S. Maria del Carmelo in Traspontina, în onoarea Eminenței Sale Cardinalul Renato Raffaele Martinocu ocazia înmânării acestuia a ordinului Steaua României în grad de Cavaler. La fel și suita lui Doru Popovici după dansuri din Codex Caioni. În ceea ce îl privește pe Mircea Diaconescu – un foarte bun prieten, deși ne desparte o vârstă considerabilă -, lucrarea Melodii in memoriam Cesar Franck le-am cântat ultima oară în America la Universitatea Kuztown, precum și în alte trei concerte în zona orașului Reading din PA în octombrie 2008. Singura lucrare în primă audiție este Imagini elementare la Axionul nașterii Domnului.”

L-am ascultat de mai multe ori cântând la orgi din biserici bănățene și ardelene, însă este pentru prima dată când îl ascult într-un recital, la orga Universității Naționale de Muzică din București. Recitalul s-a împlinit ca într-un ritual bisericesc, într-o liniște desăvârșită, fără aplauze între piese. Aveai timpul doar pentru a respira degajat și orga începea din nou să cânte.

Vechile forme ale Renașterii târzii și ale Barocului etalate prin modele ale unor maeștri, sunt reconfigurate în tălmăciri stilistice ale unor personalități ale romantismului și postromantismului european, ale modernismului și postmodernismului românesc, într-o interpetare echilibrată, logic și frumos clădită, plină de inventivitate, captivantă. Registrele orgii răspundeau prompt interpretului, însuflețind partiturile tălmăcite cu măiestrie într-o viziune cvasiorchestrală.

Partitura enesciană a sunat minunat în transcripția organistică a lui Felician Roșca, dezvăluindu-și potențialul orchestral. Prima audiție bucureșteană absolută a piesei lui Mircea Diaconescu, Imagini elemntare cu privire la Axionul nașterii Domnului, s-a impus ca o lucrare de mare efect și profunzime componistică, ce valorifică în mod strălucit heterofonia bizantină cu bătaie de secunde.
Fiecare piesă interpretată și-a avut, în cadrul programului, propria personalitate interpretativă, impunându-se autoritar în panorama stilistică a programului.

După ce publicul a izbucnit entuziasmat în apluze, amintindu-ne că ne aflăm, totuși, într-o sală de concert, distinsul dascăl de orgă și-a deschis cu modestie geanta minunată plină de partituri pe care o depozitase la picioarele orgii pentru a-i fi la îndemână și a scos din ea încă două bisuri din creația barocă transilvăneană pentru orgă: Valentin Graf Bakfark – Preludiu și Ioan Căianu – Ecce panis Angelorul. Nu te săturai de a-l asculta.

Când aplauzele s-au potolit, modestul Maestru și-a luat geanta minunilor muzicale și a coborât în public, unde a fost asaltat de auditori. L-am auzit promițând un nou recital pe care-l dorea mai frumos, căci aspirația spre frumosul absolut alimentează continuu creativitatea și activitatea neobositului organist.

Felician Roșca vrea să ne mai cânte și dorim să-l reascultăm în noi tălmăciri organistice, la București.