Constanţa CRISTESCU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
Un nou concert la Catedrala Sfântul Spiridon Nou
(Constanța Cristescu, muzicolog – 27 mai 2009)
Catedrala Patriarhală Sfântul Spiridon Nou din București, o capodoperă arhitectonică și iconografică spațioasă, beneficiind de o bună acustică, a găzduit în seara zilei de 26 mai un nou concert din seria concertelor corale religioase proiectate pentru anul acesta. Tematica imnografică pascală aduce lumina Învierii prin cânt. Concertul a fost susținut de Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române, sub bagheta dirijorului prim preot lector univ. dr. Stelian Ionașcu și a asociaților săi: diacon prof. drd. Constantin Răzvan Ștefan, lector univ. Luminița Guțanu și studentul Siluan Eloi.

Am ascultat o formație tânără, împrospătată cu noi membri, aflată în stadiul de omogenizare și resudare, trebuind să se adapteze și să răspundă prompt limbajului gestic al dirijorilor.

Concertele religioase sunt menite să promoveze mișcarea corală contemporană în interiorul Bisericii Ortodoxe pentru a stimula arta și creația corală religioasă în condițiile unei vieți muzicale bulversată de pseudomuzici promovate la scară industrială, deseori sub masca acțiunilor caritabile.

Văzând puținul public din catedrală mi-a zburat repede gândul la imensitatea maselor de tineri și maturi care populează piețele de scandal electoral și posturile de televiziune entuziasmându-se la huruiala supradozată a unor cântăreți lamentabili sau a unor vedete megalomane ce etalează cu teribilism jenant lipsa de bun simț, prostul gust, lipsa de pudoare și o incultură muzicală scandaloasă. Departe de a fi refractară noului și avangardismului în muzică, sunt refractară la kitschul muzical din orice gen de muzică.

Catedrala Sfântul Spiridon Nou oferă periodic publicului meloman o oază de muzică religioasă, deopotrivă odihnitoare, educativă și distractivă. Este vorba însă de o distracție spirituală, ce transformă concertul în rugăciune și rugăciunea în spectacol, într-o atmosferă de destindere și reculegere.

Programul a cuprins piese din repertoriul liturgic tradițional în prelucrări corale măiestrite și piese din creația corală religioasă rusă. Un program de ținută, la nivelul capacității tehnice și artistice a corului.

Repertoriul românesc a cuprins: Îngerul a strigat – Axionul Învierii Domnului, gl. I, după Macarie Ieromonahul –, în armonizarea lui Dumitru G. Kiriac.; Hristos a înviat de Cornel Arion; Acestea zice Domnul de Sabin Drăgoi – solist Siluan Eloi; Ziua Învierii de N. Lungu; Aliluia de Sabin Pautza; Nu vom mai fi opriți, podobie în glasul VII prelucrată de Pr. Stelian Ionașcu; Înnoiește-te, Noule Ierusalime – concertul nr.1 chinonic al lui Gavriil Musicescu și în încheiere Hristos a înviat, glasul II – partea finală a Oratorului de Paști al lui Paul Constantinescu. Din repertoriul rusesc au fost preluate piesele Cerurile spune de Davâdov, Aceasta este ziua, Veniți popoare și Cât de mărit de Dimitrie Bortnianschi. Piesa Cât de mărit a lui D. Bortnianschi a fost prezentată într-o viziune nouă, cu un aranjament al Pr. Stelian Ionașcu, ce a integrat și un cvartet solistic susținut de Sidonia Nica.

Corul, se pare, nu a fost în formă, căci nu s-a ridicat la nivelul bine cunoscut și afirmat de atâtea ori în cronici anterior publicate, nereacționând adecvat la gesturile sigure, precise, sugestive, ale dirijorilor.

Ținuta dirijorilor și calitatea prestației dirijorale nu a fost răsplătită pe deplin de coriști, sesizându-se în unele piese imprecizii în atacurile vocilor, decalaje temporare între gestica dirijorală și reacția corală, manifestâd inerție agogică neconcordantă cu voința dirijorilor, neomogenități temporare la unele partide. Țin să precizez că sesizarea unor momente de neconcentrare a membrilor corului trebuie să le dea de gândit asupra responsabilității pe care o are fiecare în cadrul partidei, căci cel ce greșește nu este acoperit, așa cum se crede, de ceilalți, greșeala sa afectând calitativ prestația partidei și a corului în ansamblu.

De altfel, exigența muzicianului Stelian Ionașcu, dirijorul și părintele corului, s-a dovedit intransigentă la finele concertului când, cu veritabilă smerenie și-a exprimat public nemulțumirea față de modul în care corul a etalat roadele muncii de pregătire. Gestul distinsului muzician, dascăl de școală universitară și preot, a ilustat convingător Cuvântul de învățătură despre smerenie – sinonim duhovnicesc al modestiei clarvăzătoare – oferit tuturor de Pr. Arhim. Dimitrie, marele eclesiarh al Catedralei Sfântul Spiridon Nou, paraclis patriarhal.

Prezentarea programului, în ciuda bâlbelor prezentatoarei, a fost edificatoare, oferind publicului informațiile necesare asupra fiecărei piese interpretate, dar și informații despre cei patru dirijori colaboratori.

De data aceasta Stelian Ionașcu apare în program și cu o prelucrare corală de piesă tradițională într-o viziune echilibrată, sonorizată modal în stil psaltic, în polifonie imitativă, dezvăluindu-și potențialul componistic.

Unele piese fac parte din repertoriul curent al coralei, altele se dezvăluie ca inedite selectate cu grijă, ce exprimă evlavia componistică a unor maeștri ai artei corale: Sabin Drăgoi, Gavril Musicescu, Sabin Păutza.

Ca solist, Siluan Eloi a făcut o bună impresie, conținutul teologico-filosofic al pricesnei Acestea zice Domnul din timpul Patimilor Sale, fiind redat într-o expresie interiorizată, reținută, de mare tristețe. Am avut bucuria de a asculta varianta arădeană a pricesnei în inegalabila prelucrare a lui Sabin Drăgoi.
În aranjamentul cu cvartet solistic al piesei lui Bortneanschi Cât de mărit, cvartetul solistic s-a auzit vag, singura voce cu personalitate solistică fiind cea a sopranei Sidonia Nica.

S-au remarcat, sub aspectul realizării artistice, următoarele piese: Acestea zice Domnul de Sabin Dragoi, Ziua Învierii de N. Lungu; Veniți popoare Dimitrie Bortnianschi, Aliluia de Sabin Pautza; Nu vom mai fi opriți, de Stelian Ionascu și Hristos a înviat de Paul Constantinescu, ce a încheiat strălucit concertul, promițând viitoare prestații de înaltă ținută.

Concertul le-a oferit membrilor coralei, dacă nu satisfacția unei seri artistice la nivelul scontat de maestrul lor, cu siguranță, o lecție practică de smerenie, căci lipsa de smerenie a unora a eclipsat și momentul final al cântării pascale Hristos a înviat în execuția unisonică de obște bisericească, prin intervențiile solistice neavenite și necugetate, în forte, ale unuia dintre tenori.

Aștept să reascult Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române într-o formă bună la Catedrala Sfântul Spiridon Nou și poate, și în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”, pe scena din Piața Festivalului, la o serată de rugă concertistică.

Copyright: cIMeC – 2009