Joji Yuasa este pentru școala componistică japoneză ceea ce este pentru școala românească Ștefan Niculescu: un mare maestru ziditor de școală și un mare filosof. Nu întâmplător i se rezervă în programul SIMN2009 un spațiu de excelență, menit să-l etaleze în aproape toate genurile componistice abordate prin lucrări de referință: de la miniatura vocală acompaniată și cea instrumentală, la genul cameral și cel simfonic.

Am ascultat luni, 25 mai, prima dintre cele două conferințe dedicate muzicii japoneze tradiționale și contemporane comparată cu muzica europeană restrânsă la spațiul Austriei și Germaniei, într-o viziune personală. Maestrul Joji Yuasa și-a teoretizat concepția despre muzică, despre caracterul cosmologic al muzicii japoneze, caracterul ei atemporal, în permanentă continuitate, despre policronia, variabilitatea deosebit de rapidă a agogicii, deosebita melodicitate a limbii și a muzicii etc.

Și-a teoretizat contribuția la valorificarea filonului folcloric autohton și a instrumentelor muzicale tradiționale în creația cultă, expunând două căi folosite: 1) compoziția pentru voce și instrumente tradiționale și 2) prelucrarea fondului autohton în cadrul unor compoziții ce folosesc instrumente culte specifice culturii europene și paneuropene. Și-a ilustrat expunerea cu segmente din diverse piese, ce au creat impresia universalității limbajului muzical folosit și a caracterului său japonez.

Portretul său componistic s-a conturat deplin la concertul din aceeași seară susținut la Ateneul Român de un grup de interpreți care deja au evoluat în concerte și-n recitaluri de ținută: cvartetul de coarde EXCELSIOR format din Yuka Nishino (vioară), Momoko Yamada (vioară), Yukiko Yoshida (violă), Hajime Otomo (violoncel), apoi Nanae Yoshimura (koto), Mario Caroli (flaut) și Toshiya Suzuki ( blockflöte).

Fiecare instrument este pentru Joji Yuasa un univers sonor pe care îl explorează cu minuțiozitate și răbdare, pentru ca apoi să-l pună în vibrație în metamorfoze filosofico-muzicale ce proiectează limbajul muzical autohton în universalitate.

Am ascultat: Projection pentri trio de coarde (2001), Interpenetration pentru flaut și blockflöte (1963), My Mlue Sky No 3 pentru vioară solo (1977), Cosmos Haptic III – Kokuh pentru koto cu 20 de coarde și blockflöte (1990), Terms of Temporal Detailing pentru flaut bas (1989) și Projection pentru cvartet de coarde (1970).

Filosofia compozitorului se reflectă în compozițiile sale cu claritate, remarcabilă fiind tehnica detaliului și a esențializării în forme foarte concentrate, în structuri simple antagonice, exprimând esențe. Joji Yuasa muzicalizează zgomotul din ambientul înconjurător, valorifică spațiul concertistic în sonorități de culise și apropieri sau reliefări în prim-planuri, valorifică îmbinarea vocii umane cu sunetul flautului bas pentru crearea unor spații sonore continui, exploatează la maximum potențialul acustic și expresiv al coardelor prin tehnici instrumentale variate și percuție diversificată tehnic.

Frapează economia de limbaj ce se constituie în principiu de construire a unor forme concentrate, ce ne trimit cu gândul la exprimarea esențelor filosofico-afective în structuri dense cu aspect cvasi-miniatural, al căror simbol poetic este haiku.

Dacă în prima parte a concertului am simțit tensiune între partida școlii japoneze și maeștrii școlii românești adunați în loji, la pauză tensiunea s-a dezlănțuit în discuțiile aprinse din loji sub privirea curioasă a japonezilor din apropiere și în liniștea absolută a Mestrului Joji Yuasa, ce s-a izolat pentru a se concentra asupra desfășurării programului meticulos gândit și pentru a se reculege.

După ce s-a încheiat ultima piesă din partea a doua a concertului, dintr-una din lojile maeștrilor români s-a ridicat spontan în picioare Cornel Țăranu și a izbucnit în aplauze cu fața radiind de încântare. Odată cu el și ceilalți. Maestrul Joji Yuasa a cucerit crema componisticii românești și a mai cucerit un spațiu în universlitate. Școala componistică și interpretativă japoneză s-a afirmat minunat în spațiul muzical și didactic românesc.

Cum percepe Joji Yuasa muzica românească prin filtrul spiritului său japonez și în același timp european, rămâne de văzut în viitor. Sperăm să revină în România cu noi capodopere, dintre care unele inspirate de experiența oferită de SIMN2009.

Detalii biografice și referențiale se găsesc pe saitul simn2009.cimec.ro