Teolog și preot muzician cu o activitate bogată pe tărâm didactic, dirijoral și componistic, Vasile Stanciu se remarcă prin efortul deosebit de promovare a stilului de tradiție bizantină ardelenesc prin creația proprie și prin reeditarea perseverentă a unor colecții de repertoriu liturgic notat la finele secolului al XIX-lea de Dimitrie Cunțan, prin care fondul tradițional a fost conservat tipografic, în noi și noi ediții cu textul actualizat canonic.

Îmbinând cu grijă piese din repertoriul liturgic psaltic cu piese din repertoriul tradițional ardelenesc retipărit în mai multe ediții sub egida Episcopiei Ortodoxe Române de Alba Iulia în Editura Reîntregirea și compunând personal piese în stil regional semnându-le în calitate de compositor, Vasile Stanciu a realizat remarcabile modele muzicale de slujbe închinate unor sfinți ardeleni, extinzând apoi zona de referință la întreaga țară.

În anul 1990 a apărut, astfel, la Cluj, în Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, sub semnătura sa, un volum substanțial intitulat Slujbele sfinților români din Transilvania și alte cântări religioase, iar în anii 2007 și 2008, în Editura Renașterea din Cluj, două cărți remarcabile de slujbe „compuse și fixate în notație liniară, după melodii bisericești tradiționale, de Pr. Prof. Dr. Vasile Stanciu” . Prima este închinată Sfântului Cuvios Ierarh Pahomie de la Gladin, Episcopul Romanului, iar a doua Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu.

Notând pe portative cu grijă recitativele cu sistemul cadențial tradițional specific stilului ardelenesc aprofundat prin studiu și practica liturgică, Vasile Stanciu le-a alternat cu structuri modale psaltice și cu structuri specifice stilului enclavizat, prin piese selectate din patrimonial muzical liturgic psaltic și ardelenesc, adaptând unele modele melodice „cunțane” la textele specifice acestor slujbe. Astfel a construit structura integrală a modelului liturgic de slujbă închinată unor sfinți într-o versiune deopotrivă tradițională și contemporană ce afirmă stilul ardelenesc în contextual culturii românești de tradiție bizantină promovat prin modelele melodice psaltice ale cărților oficiale editate de Patriarhia Română.

Ocupându-mă în mod special cu cercetarea stilurilor regionale ale muzicii românești de tradiție bizantină, am fost fermecată de frumusețea și cantabilitatea doinită a stilului de cântare liturgică ardelenească de fiecare dată când am avut ocazia să ascult cântarea de strană la vecernii și utrenii în Catedrala Ortodoxă Română din Cluj Napoca. Am și transcris cândva pe psaltichie o parte din cântările „cunțane” , publicându-le cu binecuvântarea unui distins ierarh muzician, Prea Sfințitul Dr. Timotei Seviciu al Aradului, într-o editură universitară, cu mari sacrificii materiale ale familiei mele.

Primind cărțile publicate în anii 2007 și 2008 de Pr. Prof.univ.Dr. Vasile Stanciu, le-am analizat cu curiozitatea muzicologului preocupat de disecarea particularităților stilistice ale zonei și am fost încântată de rezultatul analizei. Sunt recunoscătoare celui ce a înmulțit talantul dăruit de Dumnezeu prin patrimoniul repertorial al stilului liturgic ardelenesc numit în popor „cântarea cunțană”, cu noi creații menite să îl reîmprospăteze într-o simbioză stilistică proprie tradiției bizantine actualizate.

Aș dori ca în activitatea componistică viitoare, Vasile Stanciu să se axeze pe creație integrală în stil ardelenesc, evitând colajul repertorial și valorificându-și cu înțelepciune talentul în compunerea unor noi slujbe închinate altor sfinți ardeleni, dar și unor praznice.

În rândul compozitorilor români contemporani se înscrie, cu personalitate, un compozitor de muzică bisericească ardelenească.