Colecția națională de folclor renaște în Editura Muzicală prin apariția unei restituiri de excepție datorată lui Adrian Vicol: Cântecul propriu-zis din Muscel, vol.1/2007, vol.2/2008. Potrivit precizărilor de pe coperta interioară, contribuția celor doi coautori se departajează astfel: „Alcătuirea colecției și tipologia muzicală de Paula Carp; Prefața, redactarea și editarea de Adrian Vicol”.

Apariția cărții se datorează ideii strălucite și eforturilor personale ale etnomuzicologului octogenar Adrian Vicol de a aduna într-o operă completă rezultatele publicate și manuscrise ale uneia dintre cele mai apropiate colaboratoare a lui Constantin Brăiloiu–fondatorul etnomuzicologiei românești moderne–și a sa: Paula Carp. Concepută ca o monografie de gen reprezentativ pentru o zonă geografică a țării – cântecul propriu-zis din Muscel -, cartea însumează un număr de 790 piese culese în perioada anilor 1928-1962, transcrise cu migală și analizate cu minuțiozitate de echipa monografică condusă de Paula Carp: etnomuzicologii Adriana Sachelarie, Ghizela Sulițeanu, Lucilia Stănculeanu-Georgeascu și Adrian Vicol, filologul Alexandru I. Amzulescu și etnocoreologul Andrei Bucșan. Chiar și fără secțiunea teoretică, lucrarea este de o valoare inestimabilă, tezaurizând repertoriul cântecului propriu-zis muscelean performat în primele șase decenii ale sec. XX.

Însușindu-și, cu o receptivitate tinerească, tehnica actuală de tehnoredactare computerizată, Adrian Vicol a scanat și a ordonat repertoriul extras din tipărituri și din dosarele de manuscrise ale Institutului de Etnografie și Foclor „C. Brăiloiu” din București transcrierile maeștilor generației de aur a etnomuzicologiei românești, după criteriile de clasificare preconizate de Paula Carp. Analiza critică a sistemului de clasificare melodică insuficient clarificat și teoretizat de Paula Carp dezvăluie, încă odată, nivelul de maximă performanță etalat de Adrian Vicol în volumul de referință publicat în anul 2004 pe cheltuială proprie – iată un act de veritabil patriotism – la Editura Arvin Press din București: Recitativul epic al baladei românești. Tipologie muzicală.

Ca parte teoretică însoțitoare a antologiei de cântece muscelene, Adrian Vicol a reeditat studiile Paulei Carp asupra metodei etnomuzicologice de notare a melodiilor populare și sistemul de clasificare teoretizat în antologia Cântece și jocuri populare din Muscel, publicat în colaborare cu Al. I. Amzulescu în aceeași prestigioasă editură în anul 1964, împreună cu descrierea grupelor tipologice descoperită între manuscrisele autoarei, alături de studiile sale dedicate particularităților stilistice ale ritmului în cântecul propriu-zis din Muscel și rolului interpretării în determinarea sistemelor ritmice.

Deși clasificarea Paulei Carp nu este o tipologie închegată, valoarea experimetului metodologic este incontestabilă. Schemele considerate confuze de către Adrian Vicol, pe care le-a reprodus, cu rigurozitatea și acuratețea specialistului, la inaugurarea fiecărui grup repertorial reprezentativ al unei clase sau grupe tipologice neteoretizate de Paula Carp, dezvăluie ideea incipientă a metodei moderne de tipologie melodică.

Pe lângă problemele dezbătute și în cadrul articolelor republicate, cum sunt notarea relativă a melodiilor, clasificarea melodiilor după criterii structurale ca ambitus, sistem sonor, suprafețe de contact cu funcții în cadrul rândului melodic și al strofei, valorificate cu succes de discipoli, colaboratori și contemporani ai etnomuzicologei, schemele Paulei Carp sugerează și ideea incipientă a unui criteriu fundamental utilizat în metoda actuală de tipologie melodică, anume criteriul profilului melodic. Acest criteriu a fost adâncit și valorificat cu succes, la nivele diferite de clasificare melodică, de Ileana Szenik și discipolii săi clujeni, în cadrul unei metode de tipologie cu mare grad de generalitate, de asemenea de Adrian Vicol, în tipologia menționată.

Cartea se oferă ca un model de cercetare exemplară a unor reprezentanți ai generației de aur a etnomuzicologiei românești, precursori ai metodei moderne de sistematizare tipologică. Ea sfidează generațiile actuale de etnomuzicologi, cântăreți și dascăli, reamintindu-le obligațiile profesionale și patriotice.