Instrumente muzicale în Muzeul Botanic din Cluj-Napoca
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 17 august 2009)

Grădina Botanică din Cluj Napoca, înfiinţată în anul 1920 de profesorul Alexandru Borza, include un interesant Muzeu Botanic – clădirea din imagine – unde sunt expuse plante şi fragmente de plante conservate, ca şi cel mai mare ierbar din ţară. Având 650.000 de coli cu plante din România şi din restul lumii, ierbarul este o importantă bază de cercetare pentru botanişti şi nu numai pentru aceştia.
O vizită recentă la Grădina Botanică clujană mi-a dezvăluit că acest muzeu botanic este de mare interes şi pentru muzicieni, muzicologi, etnografi şi etnologi.

Vitrina nr.27 din muzeu expune alături de machete de locuinţe şi instrumente utilitare gospodăreşti tradiţionale din mediul rural ardelenesc confecţionate din diverse esenţe de lemn şi câteva instrumente muzicale populare de suflat: tulnic pirogravat din Munţii Apuseni, fluier de prun şi fluier de alun confecţionate la Juncu, regiunea Turda şi alte fluiere de diverse mărimi cu dop şi 6 găuri, toate datate 1936.

Nu este puţin lucru, căci în muzeele etnografice din ţară nu găseşti expoziţii de instrumente muzicale populare, aşa cum nu găseşti angajat nici un etnomuzicolog. Spun capetele pătrate din conducerile muzeelor etnografice că nu este nevoie de un astfel de specialist pentru că folclorul face parte din patrimoniul imaterial, ce nu are loc în colecţiile acestor muzee. Cauţi cu lupa un etnomuzicolog şi găseşti unul rătăcit doar în Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti.

Modul de conservare ştiinţifică a vestigiilor de valorificare a esenţelor lemnoase ar trebui să le fie o lecţie celor care pretind că slujesc cultura tradiţională a poporului român şi nu numai a acestuia.

Nu-mi pot permite să visez la un muzeu al instrumentelor muzicale în ţara noastră, căci, cu siguranţă că ideea transformată în proiect ar fi imediat boicotată de băgăreţi neaveniţi, cu proptele pe te miri unde.

Ce minunat ar fi un muzeu al instrumentelor muzicale tradiţionale şi moderne, respectiv un muzeu al muzicii într-o ţară cu oameni atât de talentaţi? Din nefericire, o minune ţine doar şapte zile la români şi poate chiar şi mai puţin: o clipă, cât ţine o idee neîmplinită.