Paul Constantinescu – Corespondenţă şi portrete
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 24 august 2009)

De curând a apărut la Editura Muzicală un volum remarcabil alcătuit de Sanda Hîrlav Maestorovici, ce pune în circulaţie o parte din corespondenţa compozitorului Paul Constantinescu într-o concepţie editorială ştiinţifică, însă atrăgătoare. Este un volum dedicat corespondenţei trimise de Paul Constantinescu, îngrijitoarea acestuia promiţând şi un volum de corespondenţă primită de maestru şi de soţie, după moartea sa.

Concepţia ştiinţifică de alcătuire a volumului epistolar se reflectă în aparatul documentar folosit, ce oferă cititorilor datele documentare necesare cu rigurozitate respectând o schemă consacrată, completată cu note de subsol explicative de mare utilitate. Pentru alcătuirea volumului de faţă, Sanda Hîrlav Maestorovici a investigat fonduri arhivistice şi editoriale diverse, efectuând o muncă profesională temerară, cu dăruire şi răbdare, menită să marcheze centenarul naşterii compozitorului (1909).

Cartea este structurată în două mari secţiuni: 1) corespondenţa trimisă şi 2) desene cu portrete-caricaturi de personalităţi muzicale şi persoane cu care compozitorul a avut relaţii. Prima secţiune, cea epistolară este, la rândul său, structurată în două subsecţiuni: 1.1.) textele de corespondenţă ordonate alfabetic după numele destinatarului, însoţite de referinţele documentare detaliate şi 1.2.) 20 de facsimile ale unor scrisori însoţite de desene ilustrative. O pondere mare o au epistolele familiale adresate soţiei compozitorului, apoi cele amicale şi profesionale adresate familiei compozitorului Ion Dumitrescu şi cele profesionale adresate lui George Breazul, Mihail Jora şi altor personalităţi muzicale din ţară şi din străinătate.

Corespondenţa frapează prin forma sa versificată în cea mai mare parte, dezvăluind talentul poetic al compozitorului şi atracţia sa spre poezie, dată fiind muzicalitatea rimei, ritmului, a cuvintelor şi expresiilor literare. Chiar şi textele în proză îşi au poezia lor interioară, printr-o muzicalitate aparte, intenţionat exersată. Parcurgerea epistolelor destăinuie atracţia muzicianului spre poezia în stil popular, din care musteşte umorul debordant, spiritul satiric, pamfletar, spumos, plin de haz chiar şi în situaţii grave, dificile.
Corespondenţa îl dezvăluie pe maestru ca o fire optimistă, veselă, sociabilă şi plină de vervă, în alte ipostaze spirituale şi afective, necunoscute celor ce îl cunosc doar prin creaţie.

Talentul pentru desenul caricatural se reflectă atât în poezie, cât şi în desen. Este necruţător cu toate mediile socio-profesionale în care a activat: muzical, bisericesc, universitar, familial, amical, medical, însă umorul cu care redă conţinutul epistolelor atenuează ascuţişul condeiului, făcând scrisoarea amuzantă.

Epistolele sunt captivante, determinând cititorul să nu lase cartea din mână şi să o parcurgă pe nerăsuflate până la ultima filă. Se parcurge în câteva ceasuri, înseninând fruntea şi provocând râsul oricărui cititor.

Ilustrez stilul poetic al maestrului muzician prin trei eşantioane de epistole versificate, iar talentul de portretist-caricaturist printr-un autoportret. Aceste extrase sunt suficient de convingătoare pentru a sesiza cititorul asupra ineditului şi valorii fondului epistolar pus în circulaţie de Sanda Hîrlav Maestorovici.

Epistolă familială
Epistolă amicală (segment)
Epistolă profesională