Maestrul Dan Voiculescu – Veşnica lui pomenire
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 31 august 2009)

Un om de o modestie exemplară retras în singurătatea ce i-a măcinat ultimii ani de viaţă după pierderea tragică a soţiei – cunoscuta cântăreaţă Mihaela Agache –, compozitorul, muzicologul, pianistul şi profesorul inegalabil Dan Voiculescu a plecat dintre noi în dimineaţa zilei de 29 august. S-a despărţit, printr-o îmbrăţişare, de pianul ce i-a fost prieten nedespărţit şi martor al atâtor decenii de compoziţie măiastră când inima bolnavă şi capricioasă i-a încetat a mai bate.

Se pregătea, probabil, de o nouă zi de muzică în singurătatea domiciliului până la spectacolul de operă mult aşteptat de toţi, Oedip de George Enescu, ce a deschis magistral ediţia din acest an a Festivalului Internaţional George Enescu. Se pregătea să petreacă o lună de muzică la cele mai înalte cote ale artei, însă Dumnezeu l-a chemat la odihna veşnică.

Un palmares componistic, muzicologic şi didactic ce se plasează în cele mai înalte sfere ale măiestriei şi ştiinţei, aceasta este moştenirea care îi garantează locul în raiul cel luminos către care a pornit tăcut, modest şi curajos şi pomenirea veşnică în istoria muzicii.

Mi-a fost profesor de contrapunct în studenţie, permanent consultant în activitatea ştiinţifică şi didactică, şi un sfetnic de suflet. Numele său mi s-a înscris cu litere de aur în cartea inimii.

În tradiţia bisericească ortodoxă se crede că cei ce mor în Săptămâna luminată au calea deschisă spre rai, fiind săptămână de mare praznic al Învierii Domnului. Pentru muzicienii României şi ai întregii lumi, Festivalul Internaţional George Enescu este ca o «săptămână luminată»: este un mare praznic al învierii artei muzicii. Dacă Dumnezeu i-a rânduit Maestrului plecarea din lume tocmai în această lună muzicală de cea mai înaltă elevaţie artistică, atunci, cu siguranţă că îl iubeşte nespus pe Maestrul Dan Voiculescu şi îl va aşeza acolo unde „cercetarea feţei Sale veseleşte pe toţi cei din veac sfinţii săi”, „unde nu este durere, nici scârbă, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit”.

Pentru cei ce l-am cunoscut personal şi pentru cei ce l-au cunoscut prin partiturile şi cărţile de muzicologie, Maestrul Dan Voiculescu va rămâne în amintire ca un model de profesionalism şi măiestrie artistică, un om care a înmulţit cuminte şi cu perseverenţă talantul geniului muzical dăruit de Dumnezeu.

Dumnezeu să-l odihnească.

Din alocuţiunile rostite la înmormântarea Maestrului:
Octavian Lazăr Cosma, preşedintele UCMR
Academicianul Cornel Ţăranu  
Dan Dediu, rectorul UNMB