Constanţa CRISTESCU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
O televiziune de suflet: EtnoTv
(Constanța Cristescu, muzicolog – 6 decembrie 2008)
S-ar putea spune că intenția subsemnatei este de a incendia cu reproșuri bine-intenționatul și curajosul post de televiziune privat Etnotv, care s-a apucat să facă politică prin folclor, etnografie, cântec popular, divertisment de tentă etno. Etnotv este un post care are în planul emisiunilor sale și mediatizarea rețelelor de etnoturism și de catering etno, afirmându-se ca un post etnocentric meritoriu. Modelul său a fost preluat și de alte posturi de televiziune, printre care menționez postul Favorit, de care nu mă ocup deocamdată. Oricât de tolerantă și de binevoitoare aș fi, nu pot ignora unele scăderi ale acestui post tv de interes special pentru etnomuzicologie, ele trebuind remediate în viitorul apropiat.


1. Redundanța excesivă a programului deranjează.

În criză de programe, la Etnotv ne confruntăm cu plictisul produs de multiplele reluări de emisiuni și de reclame ale unui program subțirel, cu iz amatoristic, care nu poate acoperi integral spațiul cotidian de funcționare. Deși programul s-a îmbogățit și s-a diversificat simțitor, are deseori iz de amatorism cultural, iar limbajul prezentatorilor majorității emisiunilor lasă mult de dorit în privința nivelului de intervievare, de prezentare profesională a performerilor și repertoriilor ofertate, dincolo de afecțiunea și căldura sufletească pe care o emană cu prisosință, atrăgând clientela interpreților, a solicitanților de publicitate și a spectatorilor. Umorul acestora și creativitatea de care dau dovadă sunt, însă, garanții ale unei viitoare elevări jurnalistice și ale receptivității la sugestii profesionale binevoitoare și bine-intenționate.


2. Scenografia lasă mult de dorit în privința calității și a diversității ambientale și tehnice.

Propaganda spectaculară pentru „vedetele” muzicii populare de toate soiurile ne apare exagerată, neprofesională, amatoristică, prin modul de prezentare a interpreților și a repertoriului cu care se produc în scenă, prin accidente de neconcordanță sonoră între fondul muzical acompaniator și imaginea instrumentiștilor din taraf, printr-un cadru ambiental stas, de regulă un restaurant cu mesele date la o parte, cu sala goală, fără clientelă, în care patronii stau cu interpreții la o masă binevoitori, masa fiind plasată mai la o parte a cadrului, iar în spatele lor se mișcă jucători chiar și atunci când nu trebuie să joace. Interpreții, mai mult sau mai puțin valoroși, integrați probabil contra cost în programe, se produc etalând un repertoriu de calitate mai bună sau mai slabă, mai mult sau mai puțin hibrid în privința conținutului folcloric, cu o mișcare scenică stas. Se pare că nu au un consultant profesional de culise care să-i ajute în prealabil să-și selecteze repertoriul cu care să se prezinte în public și să-și cizeleze prestația scenică, în vederea lansării pe piața muzicală. Apar profesori etalându-și discipolii lor talentați, pe care îi învață folclor din partitură. Eu știu că folclorul nu este compus de compozitori sau de textieri, ci de acei mulți anonimi pe care îi disprețuiesc nu numai politicienii, ci și vedetele, învățându-i ce să-și cânte. Ce să facem, dacă ne-au năpădit bălăriile manelelor…
Impresionantă este, însă, afecțiunea deosebită a prezentatorilor față de interpreți – vedete și nevedete -, ce emană dincolo de ecran, conferind postului Etnotv acel „vino-n coace” irezistibil pentru oricare iubitor de folclor. Acest har se cere cultivat cu onestitate, înțelepciune și profesionalism.


3. Folclorul conaționalilor noștri este neglijat și această neglijare nu se justifică.

Dacă Etnotv are atâta spațiu nevalorificat încă, dovedit de prea multele reluări de emisiuni, dacă tot și-a pus la dispoziție spațiu și pentru promovarea industriei de manele, dans ce nu face parte din repertoriul de jocuri ale românilor ci din repertoriul oriental importat și performat de rromi (= redenumirea etnică a țiganilor), de ce nu-și deschide porțile larg și valorificării folclorului și tradițiilor etniilor cu care românii conviețuiesc fie de secole, fie de decenii, fie doar de câțiva ani? Numai Bucureștiul este un mozaic etnic și nu se poate crede că o colaborare cu interpreți deja cunoscuți, promovați prin rețeaua serviciilor horeca și prin media internațională, pe care Etnotv trebuie să-i descopere prin investigații proprii, nu ar fi profitabilă ambelor părți și prin aceasta culturii mondiale. Atâta timp cât cea mai mare parte dintre vedetele muzicilor etno se îndepărtează, deseori, fără mustrări de conștiință, de folclor, sursa din care ar trebui să-și împrospăteze permanent repertoriul actualizându-l, devenind compozitori de cântece de inspirație etno și folk sau de kitschuri și atâta timp cât se acceptă imixtiunea rromilor în spațiul emisiunilor Etnotv, nu se justifică reticența față de folclorul conaționalilor noștri vechi și a celor contemporani stabiliți în România din toate colțurile lumii.

O emisiune intitulată Cum să înțelegem folclorul, concepută de un specialist etnomuzicolog, ar fi foarte utilă pentru a diferenția folclorul de produsele industriei media și pentru determinarea diferențelor stilistice și etnice la nivel muzical.


4. Creația cultă de inspirație folclorică lipsește cu desăvârșire.

Dacă tot promovează șlagărul de inspirație etno prin compoziții de muzică ușoară diversificată genuistic și stilistic, prin divertis audio-vizual, prin reclama melodizată, atunci Etnotv ar trebui să se orienteze și spre promovarea creațiilor culte ce valorifică folclorul ca sursă de inspirație componistică. Iar aceasta este foarte bogată și foarte variată în privința genurilor abordate, de la miniatura vocală și cea corală, la genul cameral, simfonic și vocal simfonic.

Ne amintim de chipul muzicianului imprimat pe bancnota de 5 lei, George Enescu, al cărui festival internațional, ce va avea loc în luna septembrie 2009 într-o nouă ediție, nu conține spectacole de folclor nici măcar în matineele din Piața Festivalului din apropierea Ateneului Român, unde pe toată perioada acestuia funcționează firme de alimentație publică de tip cafenea și fast food, iar soarele te bate în creștetul capului fără cruțare, căci neglijența organizatorilor nu permite improvizarea unui cort care să o facă funcțională pe toată perioada zilei, asigurând vizualitate mai bună și ecranului pe care se proiectează filme documentare de mare interes.

Iată doar două deschideri pentru noi programe care să umple spațiul gol al Etnotv – și-n toamna lui 2009 la Piața Festivalului George Enescu – cu noi emisiuni de interes deopotrivă pentru români și pentru străini, precum și pentru conaționalii lor din țară și de pretutindeni. În felul acesta, exaltarea românismului lozincard formulat prin sintagme ca „țăranul român”, „din suflet... cu suflet... la suflet...”, „duce sufletul românului”, „Dumnezeu a dat românului” etc. s-ar atenua, transformându-se în acțiuni culturale ce merg într-adevăr la suflet, căci lozincăria nu mai impresionează pe nimeni, cum nu mai impresionează pe nimeni nici avalanșa nudurilor cu care este împănată presa cotidiană generală și care abundă și în programele diverselor posturi de televiziune. Postul Etnotv are și menirea de a le aminti românilor de pudoare și de limbajul metaforic și simbolic tradițional atât de frumos și sugestiv, ce se revarsă din folclor.


5. Etnotv se poate implica în remedierea agramatismului limbii române promovat prin informatizare.

Goana pentru „a face bani” nu mai cunoaște măsură și nici o limită elementară a bunului simț, ignorând orice valoare culturală, umană, profesională. Limba română este sluțită de agramatismul programelor de calculator, în special ale internetului și de imixtiunile englezismului informatic și integrist invadator.

Inserția acestor observații în articolul de față nu este întâmplătoare, căci ea argumentează ideea proiectării unui program de românire lingvistică a românilor și a străinilor ce vor să vorbească limba română corect gramatical și literar, prin intermediul postului Etnotv, post curajos și foarte tânăr, care s-a lansat tocmai ca o ofensivă cultural-spirituală de conservare și promovare a românismului, integrarea europeană pe care se bate atâta monedă ieftină trebuind să se facă prin promovarea valorilor cultural-spirituale, științifice și economice românești, nu prin distrugerea lor. Vorbirea dialectală în graiurile limbii române nu poate fi redată într-o gramatică lipsită de diacritice, din contra, necesită o ortografie foarte specializată, ce impune o bună cunoaștere a gramaticii limbii române.


6. Moda etno se impune ca o necesitate de avangardă românească.

O emisiune specială de prezentare a portului popular cu potențialul valorificării în creația vestimentară de modă ar fi binevenită, aceasta fiind sugerată de frumusețea, diversitatea și rafinamentul cromaticii costumelor populare și a celor de inspirație etnografică, a pieptănăturilor și a maramelor cu care sunt deseori acoperite, a machiajelor și salbelor prețioase etalate de interpreții mediatizați prin Etnotv, precum și de frumusețea zâmbetelor ce înseninează chipul publicului, proiectându-l într-o lume a modei și a ținutei ce nu a fost valorificată încă de profesioniștii domeniului vestimentar.

Că designerii au preluat și valorificat și în domeniul utilitarului și al ambientării spațiilor horeca modele din ceramica tradițională românească, aceasta este o realitate îmbucurătoare. Că rețetele culinare tradiționale românești din diversele zone ale țării au devenit marcă de specificitate a unor firme din rețeaua horeca, aducându-le profit și aceasta este îmbucurător. Că portul popular românesc autentic este încă o raritate în sistemul horeca și este inexistent în preocupările creatorilor de modă, aceasta este o realitate ce dă de gândit și care mă incită a sugera o mediatizare mai insistentă printr-o nouă emisiune Etnotv și prin mediatizarea profesională a portului tradițional românesc, cu toată varietatea sa structurală și stilistică. Moda romano a anului de grație 2006 și alte mode euroasiatice îmbinate cu peticăraia și zdrențăraia euroamericană împodobită cu cercei atârnați pe te miri unde, de altfel interesante sub aspectul bizareriei combinațiilor vestimentare și a podoabelor de import sclipicioase, ar putea fi înlocuite cu o modă de valorificare autohtonă a portului popular în vestimentația cotidiană și-n cea de gală ori ocazională. Salbele de la gât nu ar fi nici ele mai prejos ca bijuterii din recuzita feminină, iar bundițele și cojoceii de iarnă ar putea concura cele mai reputate blănării și croitorii din lume.

Parada costumelor populare pe care o etalează postul Etnotv poate oferi multiple sugestii creatorilor de modă cu talent, creativitate și simț patriotic.


7. Ca orice profesie onorabilă și utilă, prestația muzicală și cea muzicologică trebuiesc remunerate, respectiv salarizate.

Dacă totul este pe bani, iar necesitatea cântecului și a celui ce-l îngrijește și-l imortalizează publicistic – editorial și discografic – este dovedită din plin, atunci muzicianul cântă și compune pe plată, iar muzicologul muncește și el cu plată. O selecție repertorială profesională de calitate, o prezentare profesională de disc, o consultanță profesională menită să pună în valoare calitatea interpretului și a repertoriului pe care dorește să-l performeze, să-l oferteze telespectatorilor și să-l promoveze, sau să elimine intruziunea muzicală ce scade nivelul postului Etnotv, o transcriere muzicală și o antologare profesională, precum și depistarea unor muzicanți de valoare, fac parte din munca profesională a muzicologului. Și muzicologul muncește cu plată. Neplata lucrului este păcat, potrivit învățăturii bisericii; iar românii sunt un popor creștin. Dacă din muzică se poate trăi, atunci trebuie să se poată trăi și din muzicologie. Crearea unei secții de cercetare care să acopere integral problematica abordată de Etnotv în programul său, cu atribuții bine stabilite pentru angajații muzicologi, este necesară, aceasta fiind menită să contribuie la creșterea gradului de competitivitate și de eficiență a postului. Mai mult, arhiva Etnotv se cere valorificată și la alte niveluri, anume la nivelul editării unor antologii de folclor contemporan, ce necesită munca specializată de selecție, transcriere, analiză și redactare etnomuzicologică.


8. Și abonații posturilor tv trebuie respectați, nu numai plătitorii de reclame.

Dat fiind bruiajul emisiunilor promovat prin reclama parazitară a programelor, plătită de diverse firme, ce deranjează spectatorii în timpul vizionării lor, sugerez crearea unor emisiuni speciale pentru reclame finanțate de firme la ore de vârf, interesul abonaților tv fiind atras în mod special tocmai de emisiunile de promo (cu reluările negociate la plată), pe care le-ar urmări cu alt interes decât cu plictisul și enervarea pe care o produce în timpul vizionării unui film ori a unei emisiuni bruiajul unor imixtiuni de promo inopinate reluate într-o singură zi până la saturație și intoxicație informațională de diverse posturi tv. Dacă s-ar reduce și teribilismul scandalos, lipsit de credibilitate, al prezentărilor promoționale, calitatea prestației tv ar crește și ar diminua plictisul telespectatorilor.


Concluzie?

Bogăția spiritualității românești nu este prețuită prea mult de români, de aceea expun și argumentez potențialul beneficiilor ce s-ar putea obține din valorificarea multiplă a acesteia. O avangardă a tradiționalismului vestimentar, muzical-coregrafic și lingvistic ar putea deștepta oarecum demnitatea românilor, dacă aceasta mai există și nu este aservită total orientalului sau occidentalului rău înțeles.

Îmi închei pledoaria cu trimiterea la imaginea lui Barbu Lăutaru, starostele și cobzarul (1780-1858), oferită de sculptura în bronz a Floricăi Hociung de la Muzeul Național „George Enescu” din București, ce stă alături de imaginile sculpturale ale marilor compozitori români din Palatul Cantacuzino în care George Enescu a făcut atâta muzică și care patronează peste secole breasla lăutarilor, amintindu-le de perenitatea și universalitatea tradiției muzicale și de obligația continuării ei cu demnitate și profesionalism. Să nu uităm că marele Enescu a primit primele îndrumări muzicale de la lăutarul satului, pe care l-a și imortalizat în creația sa.

Copyright: cIMeC – 2008