Funeralii psaltice în Festivalul Internaţional „George Enescu”
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 8 septembrie 2009)

Dispariţia neaşteptată de pe mapamondul componisticii româneşti a maestrului Dan Voiculescu chiar în preajma Festivalului Internaţional „George Enescu ” a prilejuit, în ziua de 3 septembrie, o splendidă slujbă de înmormântare, ce a avut loc succesiv la Palatul Cantacuzino, sediul UCMR din Bucureşti unde a desfăşurat timp de decenii o bogată activitate profesională, la Biserica monument Sfântul Elefterie Vechi şi la Cimitirul Belu Catolic, locul de înhumare.

Răguşit din cauza unei nedorite şi neaşteptate răceli, preotul paroh al Bisericii Sfântul Elefterie Vechi din Bucureşti a apelat la serviciile colegului său pr. lector univ. dr Stelian Ionaşcu, talentat muzician, dirijor al Corului „Nicolae Lungu” al Patriarhiei Române.

Tânărul muzician bisericesc s-a înarmat cu doi tineri studenţi strănari şi a venit repede la UCMR să îndeplinească rânduiala înmormântării la catafalcul cu sicriul ce zăvora trupul neînsufleţit al marelui muzician – compozitor, muzicolog şi profesor de vocaţie. Puţină, dar selectă lume se adunase împreună cu fiica şi cu puţinele rudenii în Aula Palatului Cantacuzino pentru a-l conduce pe Maestru pe ultimul drum. S-a privegheat în linişte timp de două ore până la venirea preotului, acolo unde s-au interpretat atâtea creaţii minunate ale Maestrului compozitor. Priveghiul s-a desfăşurat pe fondul muzical al unor lieduri, gen în care Dan Voiculescu a atins adevărate culmi ale măiestriei.

La sosirea tânărului preot muzica a tăcut şi ritualul bisericesc funerar a început cu Binecuvântarea şi răspunsul tradiţional al strănarilor, în mireasmă de flori, cetină şi tămâie.

S-a săvârşit slujba tradiţională cuprinsă în cărţile de ritual bisericesc, cu răspunsuri monodice, acompaniate de ison, ori dublate în parafonii variate. Recitativele liturgice au respectat cu stricteţe stilul tradiţional, ca şi interpretarea simplă, cursivă, expresivă, gravă, a melodiilor rituale funerare.
O spledidă colaborare între preot şi strănari a ţintuit auditoriul participant la funeralii într-o tăcere respectuoasă, încărcată de pioşenie.

„Veşnica pomenire” cântată şi cu intervenţia timidă a unora din asistenţă a pus capăt slujbei psaltice de înaltă ţinută artistică din reputatul for al muzicii.
După cuvintele de rămas bun adresate de Preşedintele UCMR Octavian Lazăr Cosma, de academicianul Cornel Ţăranu, de Rectorul Universităţii Naţionale de Muzică Dan Dediu şi de compozitorul Valentin Timaru, Dan Voiculescu a pornit pe ultimul drum, spre locul odihnei veşnice. Convoiul funerar s-a oprit la Biserica Sfântul Elefterie Vechi, unde preotul paroh Valer Ulican a făcut minuni cu vocea-i răguşită în compania unui maestru al cântului de strană, remarcabilul psalt mirean Adrian Dima.

La auzirea minunatului cântăreţ bisericesc, marii maeştri ai compoziţiei din şcoala lui Sigismund Toduţă, Hans Peter Türk şi Valentin Timaru au îngenuncheat, descoperind arta pe care o credeau demult apusă. Cântarea cu inflexiuni microtonice a psaltului Adrian Dima se înaripa îngemănată cu intervenţiile diatonice îngrijite ale preotului.

O slujbă de înmormântare de o valoare artistică demnă de Festivalul Internaţional „George Enescu”, dar şi de marea tradiţie muzicală a Bisericii Ortodoxe, a fost ultimul dar muzical oferit maestrului Dan Voiculescu în Bisericuţa monument Sfântul Elefterie Vechi, de unde a plecat pe drumul fără de întoarcere. Aşa ne-am luat rămas bun de la Dan Voiculescu, într-o ofrandă muzicală şi-ntr-o pledoarie muzical-liturgică pentru sufletul său de o valoare artistică ieşită din comun.

O mângâiere minunată la marea despărţire.