Violeta Dinescu în portret componistic
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 10 octombrie 2009)

Aula Palatului Cantacuzino a găzduit în seara de marţi, 6 octombrie, un concert-portret al formaţiei Trio Contraste, dedicat compozitoarei Violeta Dinescu.

Concertul s-a vrut a fi o autoportretizare printr-o selecţie de compoziţii considerate de muziciana româncă stabilită în Germania, reprezentative pentru ilustrarea stilului ei componistic şi pentru personalitatea sa muzicală. În acelaşi timp, potrivit mărturisirii Domniei sale, concertul s-a proiectat şi ca un portret al formaţiei de interpreţi aleşi de compozitoare pentru a o portretiza muzical, Trio Contraste.

„Nu este portretul meu, este portretul lor, al formaţiei, care nu este un trio, pentru că ei sunt oameni-orchestră” – a mărturisit Vilotea Dinescu în concert.

Într-adevăr, fiecare dintre cei trei instrumentişti, pianistul Sorin Petrescu, percuţionistul Doru Roman şi flautistul Ion Bogdan Ştefănescu, a avut în arsenal şi alte instrumente decât cele care îi consacră în trio, instrumente culte şi tradiţionale provenite din diversele culturi ale lumii cu care compozitoarea a luat contact, valorificându-şi din plin muzicalitatea ieşită din comun într-un univers sonor foarte colorat, foarte divers stilistic, provocator şi captivant.

Programul a conţinut următoarele creaţii: Auf der Suche nach Mozart (trio), Arabesque (trio), Et pourtant c’est mieux qu’en hiver (trio), Kata (flaut şi pian), Lun-Ju (pian şi percuţie) şi Suita Tabu (trio).

Întrebată de ce a ales aceste piese pentru portret, Violeta Dinescu mi-a răspuns: „Ca să fie un echilibru între tio şi duouri şi să se poată prezenta toate combinaţiile de duo. Un concert numai de triouri poate să fie prea compact.”

Am rugat-o apoi să-şi prezinte pe scurt piesele alese pentru a o reprezenta. Răspunsul Violetei Dinescu este elocvent şi în acelaşi timp enigmatic:

„«Auf der Suche nach Mozart (În căutarea lui Mozart)» este o muzică în care am prelucrat citate din Mozart: Recviem, Sonata de pian în la minor, Flautul fermecat, concertul de pian. Citatele nu sunt imediat descifrabile, ci se ajunge la ele asimptotic, în aşa fel încât în momentul atingerii ele deja să dispară. De aceea este de fapt la o primă ascultare greu de descoperit. Ajungerea şi plecarea de la citat se face treptat. am putea numi-o tehnica impresionistă fără ca muzica să fie aşa. ”

În timpul audiţiei am sesizat şi un acompaniament figurat cu clare aluzii mozartiene, asociat unei melopei de mare cantabilitate, o cantabilitate mozartiană cu iz de inspiraţie folclorică românească, în prelucrări heterofonice fermecătoare. Tehnica colajului diluat este valorificată măiestrit de compozitoare, într-o piesă de evocare stilistică profund românească.

„Arabesques – spune compozitoarea - am scris-o imediat după ce am terminat conservatorul. Am folosit graficele a trei funcţii reale definite pe un interval de timp şi le-am transpus în limbaj muzical.”

Şi aici muzicalitatea iesită din comun a compozitoarei, modelată cândva cu multă înţelepciune didactică de Myriam Marbé, a însăilat o monodie foarte cantabilă, bogat ormanentată, cu tendinţe de sonorităţi netemperate, cu un aerat acompaniament de pedale percutate.

„Et pourtant c’est mieux qu’en hiver – relatează Violeta Dinescu – este o psihogramă a compozitoarei Myriam Marbé, un citat din ultima scrisoare pe care mi-a scris-o. Este în această piesă o dimensiune narativă.” Piesa comemorativă închinată de Violeta Dinescu profesoarei sale de suflet se conturează auditiv ca o piesă de ambient sufletesc foarte colorată şi bogat dinamizată prin valorificări timbrale deosebit de variate.

„Kata este numele unui oraş imaginar şi de asemenea titlul unei poezii – piesa sugerează atmonsfera unui loc necunoscut cu evenimente sonore de la aproape nimic la explozie de informaţie.” Ideea este realizată prin mai multe planuri sonore de intensitate diferită, în contrast de nuanţe maxime.

„Lun JU este un teatru imaginar. Piesa este ca o dramă în miniatură. Tabu este suita extrasă din muzica filmului TABU 1929-30, ultimul film mut al lui Friederich Wilhelm Murnau – primul regizor german cu succes la Hollywood. Pentru acest film am scris o nouă muzică pentru ansamblu. Premiera a fost în 1988. Varianta TRIO sau Cvartet este prezentată numai de TRIO Contraste (=Dorin Cuibaru în cazul cvartetului) cu mult succes din 2003. Numai ei o pot cânta deoarece cântă toţi la mai multe instrumente.”

Ambele piese ne-au sugerat un efort componistic de explorări sonore etnice, în încercări de esenţializare sonoră a unor ethosuri naţionale.

În acest fel, concertul Violetei Dinescu se conturează ca un portret de portrete: un autoportret al unei compozitoare inconfundabile, cu mare personalitate, al unei rafinate şi profunde exploratoare a esenţelor sonore specifice sufletului muzical al diverselor culturi investigate mai mult sau mai puţin, un portret al unei formaţii de mari muzicieni foarte drag compozitoarei şi un portret al sonorităţilor etnice mondiale înglobat într-o sensibilitate deosebită, îndrăgostită de muzica originară a lumii. Am putea spune că Violeta Dinescu a schiţat un portret muzical al marilor ei iubiri în sugestii sonore rafinate şi convingătoare esenţializând fumosul, cantabilul, ritualicul ritmat, dinamicul ultrafiltrat, melopeicul, individualitatea etnicului global.

Am petrecut o seară de neuitat în sala de concert a Palatului Cantacuzino sub privirea statuară a neuitatului George Enescu şi m-am întros acasă reconfortată, ca după o terapie muzicală de excepţie cu muzici ce reflectă unitatea stilistică şi de concepţie, dar în acelaşi timp şi nesecata inventivitate mereu înnoitoare a compozitoarei Violeta Dinescu.