Impresii după Festivalul George Enescu
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 6 octombrie 2009)

Am aşteptat să treacă puţin timp de la Festivalul Internaţional George Enescu pentru a-mi acorda minţii timpul necesar decantării impresiilor generale importante de cele parazitare sau trecătoare.

Însael doar câteva dintre impresiile persistente în memorie:

1. Studierea programelor de concert oferite de marile orchestre ale lumii crează imaginea mult dorită de a constata că creaţia lui George Enescu face parte din repertoriul lor concertistic şi că este magistral înţelească şi tălmăcită de marii muzicieni ai lumii.

2. Programele marilor orchestre ale lumii sunt alcătuite preponderent din creaţii aparţinând epocilor istorico-stilistice mult bătătorite, respectiv aparţinând unor compozitori garantaţi, pe gustul unui public aristocratic prea puţin deschis spre receptarea muzicii de avangardă contemporană. În săptămâna dedicată creaţiei româneşti contemporane, rareori sala a fost plină sau pe jumătate. În majoritatea cazurilor, concertele de muzică românească au avut un public foarte restrâns, format mai ales din muzicieni profesionişti.

3. Deşi protocolul de festival a prevăzut accesul gratuit al muzicologilor participanţi la Simpozionul Internaţional de Muziocologie din cadrul festivalului la toate manifestările artistice cuprinse în programul acestuia, cu ecusonul de participant la simpozion – erau în această postură doar 56 de persoane al căror onorariu modest era completat astfel -, protocolul nu a fost respectat de unele instituţii, astfel că la spectacolele de la Teatrul Naţional şi la cele de la Sala Mică a Palatului muzicologii au fost umiliţi, nepermiţându-li-se accesul în sală, fiind trataţi ca nişte blatişti obişnuiţi a intra în sălile de concert şi spectacol fără bilete. Am copiat de pe uşa unei instituţii următorul anunţ, care a pecetluit lipsa accesului în spiritul detestabilei ţigănii româneşti contemporane: „Accesul publicului la concertele de la Sala Mică a Palatului se face numai în baza biletelor special emise pentru aceste manifestări.” Mi-a venit în minte, atunci când am văzut atâţia tineri doritori de muzică stând în faţa uşilor închise, un gând: atâţia tupeişti cu ifose parlamentare şi diplomatice intră gratis cu invitaţii diverse şi atâţia neghiobi cu buzunarele ticsite de bani intră să se dea în spectacole de modă şi în reclame conjuncturale de televiziune şi de presă, în timp ce atâţia tineri iubitori de muzică şi atâţia oameni modeşti, lipsiţi de posibilităţi materiale, nu-şi pot permite să-şi cumpere bilete pentru a-şi satisface setea de muzică, fiind nevoiţi să cerşească mila paznicilor de uşi, ori să stea afară, în faţa uşilor închise.

4. Piaţa Festivalui, săraca, a beneficiat de o crâşmă ordinară cu mese murdare şi nedeparazitate, găzduind în timpul concertelor piramide de gunoaie menajere, crâşmă de la care am cumpărat scump o ciocolată făcută cu apă călâie. Acustica scenei de concert a lăsat de dorit şi în această ediţie. Am ascultat, astfel, prestigioasa Orchestă a Banatului din Timişoara într-o sonorotate dogită şi nu am regretat că am renunţat a participa la manifestările din program, chiar dacă erau gratis. Poate, la ediţia viitoare vom avea parte de ceva mai bun.

5. Nu am avut prea mari satisfacţii nici în privinţa Caietului-program al Simpozionului Internaţional George Enescu: inechităţi în prezentarea micro-biografică şi bibliografică a specialiştilor participanţi prin eliziuni scandaloase din textele trimise de aceştia, prin confuzii şi substituiri de rezumate impardonabile, ce au lezat specialiştii, obligându-i să apeleze la pliante cu corecturi. Participanţii la simpozion nu şi-au respectat timpul de conferenţiere afectat, creându-se astfel decalaje foarte mari între secţiunile programate dimineaţă şi cele de după amiază, astfel încât ultimele secţiuni zilnice de comunicări se suprapuneau concertelor programate la ora 17. Deşi organizatorii au avut buna intenţie de a oferi participanţilor la maratonul muzicologic posibilitatea unui prânz rapid la restaurantul Taifasuri aflat în vecinătatea Palatului Cantacuzino, cei ce au mers să ia prânzul la acest restaurant au avut parte de un prânz onorat pe jumătate, cu felul doi pe jumătate de farturie căci lipsea mămăliga ce nu s-a mai făcut şi cu prăjitura tot înjumătăţită la preţ de meniu întreg, că dă, „criza” goleşte farfuriile şi umflă preţurile. Iar timpul costă bani!

6. Toată atenţia s-a îndreptat spre străini, iar românii participanţi, vai, vai! Numai român să nu fii în ţara asta românească.

7. Cu toate acestea, Festivalul Internaţional George Enescu a fost o mare reuşită, cu inevitabile peripeţii şi neajunsuri ce nu doresc să se repete la festivalurile viitoare. Din cauza aceasta am menţionat câteva dintre cele mai supărătoare.