Despre folclor şi autenticitate cu Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 12 noiembrie 2009)

Studioul Euterpe al Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti a găzduit în duminica de 1 noiembrie o nouă ediţie a întâlnirilor de dialog profesional al prestigioasei pianiste Ilinca Dumitrescu cu diverşi specialişti şi interpreţi invitaţi. De data aceasta, dialogul profesional s-a desfăşurat în jurul a două concepte de actualitate: folclorul şi autenticitatea.

Invitaţii la dialog au fost: conf. univ. dr Paula Popoiu – etnografă -, dr. Constanţa Cristescu – muzicologă - şi acad. prof. univ. Alexandru Mica – scriitor şi rapsod.

Ca interpreţi au fost invitaţi, pe lângă prestigiosul rapsod academician, soprana Camelia Pavlenco acompaniată de pianista Carmen Frăţilă şi naistul Cornel Pană. Aceştia au oferit publicului un adevărat spectacol muzical de folclor şi de prelucrări culte de folclor, care a fost completat cu ilustrări video documentare din culegerile de pe teren ale subsemnatei – repertoriu funebru din zona Dornelor la trâmbiţă şi cântec vocal epic din zona Aradului.

O surpriză a fost oferită tuturor de Ilinca Dumitrescu prin invitarea, din public, pe scenă, a actriţei Lidia Lazu.

Dialogul a pornit în jurul Hallowen-ului, sărbătoare americană de origine celtică, ce se suprapune sărbătorii catolice a tuturor sfinţilor, sărbătoare în care jocul mascaţilor îndeplineşte atribuţii apotropaice asemănătoare jocurilor mascaţilor români din cadrul obiceiurilor de Anul Nou. Problema ce s-a ridicat a fost acceptarea sau neacceptarea în viaţa culturală românească a unor tradiţii importate prin comunităţi străine stabilite în România. Opinia celor trei specialişti a fost unanimă în direcţia agreerii contactelor culturale inter şi extracomunitare diverse pentru lărgirea orizontului de cunoaştere culturală şi pentru preţuirea tradiţiilor folclorice ale neamului românesc în contextul intercultural şi non-cultural contemporan.

O masă plină de cărţi fundamentale şi de albume publicate în edituri prestigioase justifică din plin opţiunea distinsei Doamne redactor pentru invitaţii săi de dezbatere, cu atât mai mult cu cât tema de discuţie este pe cât de dificilă, pe atât de amplă şi stufoasă, necesitând intervenţii cu caracter interdisciplinar.

Dintre cărţi a atras atenţia în mod deosebit cartea subsemnatei Chemări de toacă. Monografie, tipologie şi antologie muzicală, publicată în Editura Academiei Române în anul 1999 şi premiată cu Premiul Academiei Române „Ciprian Porumbescu”, aceasta fiind singura monografie de instrument muzical popular realizată în ţară, ce conservă şi valorifică documentar un repertoriu deopotrivă liturgic şi folcloric cules într-o perioadă în care cenzura ateistă îşi pusese pecetea pe tot ce reprezenta manifestare religioasă. Ilinca Dumitrescu a exprimat necesitatea introducerii acestui patrimoniu muzical ce se constituie în marcă de specificitate românească în patrimoniul UNESCO, profitând de prezenţa în scenă a D-nei Paula Popoiu, membră în comisia UNESCO.

Un alt punct editorial de interes deosebit l-a constituit albumul de interpret autentic al folclorului din Vlaşca al lui Alexandru Mica, ilustrat pe viu prin câteva perle aparţinând unor genuri diferite. Am remarcat, ascultându-l, tehnica vocală tradiţională a executării ornamentelor prin trecerea în voce de cap ce dă o culoare specifică vocii, particularizând interpretul şi zona pe care o reprezintă. El a ilustrat strălucit inovaţia editorială audio contemporană în spiritul conservării tradiţiei şi al afirmării modernităţii şi eleganţei acesteia.

Un alt segment de dialog l-a constituit prezentarea Muzeului satului de către directoarea generală a acestuia, Paula Popoiu, ca spaţiu de reconstituire a habitatului rural românesc tradiţional prin modele arhitecturale zonale, ilustrând diversitatea creaţiei utilitare în unitatea modelului românesc. S-a avansat ideea populării satului-muzeu din Bucureşti pentru a-i da viaţă prin soluţii experimentale contemporane de restaurare a unor tradiţii istorice.

S-a definit folclorul ca fiind forma de manifestare artistică a poporului necultivat, necărturar, din vremuri imemoriale până în contemporaneitate. Câteva dintre reperele doveditoare ale autenticităţii sale fiind diversitatea genuistică şi diversitatea variantelor unei creaţii, oralitatea, marea expresivitate prin limbajul metaforic rafinat ce evită trivialitatea, de asemenea structurile melodice şi ritmice specifice.

Diversitatea genuistică a folclorului a fost ilustrată artistic atât prin documente audio-vizuale colectate pe teren, cât şi prin prelucrări culte pentru voce şi pian ale lui Constantin Brăiloiu şi ale naistului Cornel Pană. Prelucrările de folclor au evidenţiat structurile muzicale autentice de gen prin maniera de acompaniere pianistică a citatului folcloric şi prin viziunea asupra sugestiei ambientale ritualice în sunet de nai.

O intervenţie artistică remarcabilă a actriţei Lidia Lazu a fost interpretarea unui cântec de dragoste moldovenesc în grai, ilustrând una dintre trăsăturile esenţiale ale autenticităţii stilistice a folclorului românesc şi internaţional.

S-a pus în discuţie autenticitatea ofertei de piaţă actuală şi s-a stabilit, de comun acord, că nu tot ce este ofertat pe piaţa etno este folclor autentic, selectarea grâului de neghină ţinând de profesionalismul specialiştilor. Modelul varietăţii valorice diferenţiate a ofertei de piaţă etno se găseşte în inegalabilul studiu asupra vieţii muzicale a satului Drăguş realizat în perioada interbelică de Constantin Brăiloiu, creator al şcolii etnomuzicologice româneşti, ce se numără între fondatorii etnomuzicologiei pe plan internaţional. Metoda instantaneului documentar, valorificată exemplar la nivelul mijloacelor vremii de marele etnomuzicolog, a fost ilustrată documetar cu instantanee video surprinse de subsemnata pe teren şi cu o relatare edificatoare a Lidiei Lazu.

În final, după trei ore de dezbateri şi spectacol muzical de înaltă ţinută academică, Ilinca Dumitrescu, iniţiatoarea dialogului duminical, a conchis că tema rămâne deschisă, complexitatea ei necesitând noi dialoguri profesionale. Regretabil este că mulţimea vedetelor care se erijează în promotoare de folclor şi studenţii Universităţii Spiru Haret nu au populat studioul Euterpe, publicul fiind format din intelectuali autentici, ce opun rezistenţă cultural-civiă oportunismului de piaţă contemporană şi mediatizării kitschului.

La finele spectacolului s-au împărţit darurile cultural-ştiinţifice etalate pe masă, ca o invitaţie la lectură şi audiţie.

^* Foto: Gabi ROMAN.