Constanţa CRISTESCU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
O revistă agonizantă
(Constanța Cristescu, muzicolog – 6 decembrie 2008)
Revista de folclor, devenită apoi Revista de etnografie și folclor, creată din inițiativa unei generații de aur a etnomuzicologiei și folcloristicii românești în perioada efervescentă a anilor 1950, tinde să iasă complet din circuitul științific și cultural, ca de altfel și folclorul, care constituie obiectul ei de studiu.

Evoluția revistei a mers mână în mână cu evoluția Institutului de Folclor sub egida căruia a văzut lumina tiparului, secțiunea de etnomuzicologie subțiindu-se treptat, odată cu reducerea continuă a sectorului de etnomuzicologie, iar în ultimul deceniu, cu dezorientarea profesională și metodologică ce a zguduit știința în sine, aproape desființând-o. Comoditatea etnomuzicologilor din țară și din străinătate, motivată de pretexte „credibile”, a ignorat tradiția științifică a culegerilor, transcrierilor și sistematizărilor repertoriale bazate pe criterii structurale. Moftul „antropologiei muzicale”, coroborat cu moftul „etnologiei muzicale”, a rupt etnomuzicologia de domeniul său de cercetare. Subțierea secțiunii etnomuzicologice din revistă a fost compensată de dezvoltarea secțiunii de folcloristică, reușind să cucerească din ce în ce mai mult teren, apoi, etnografia și etnologia, ici-acolo sclipind și câte o fărâmitură de etnocoreologie, ca să știm că a existat cândva și această știință pe mapamondul științelor academice care au ca obiect de cercetare folclorul.

O descindere în Biblioteca Academiei Române unde am solicitat Revista de etnografie și folclor din anii 2000-2008 mi-a oferit o imagine dezastruos de dezarmantă asupra vitalității revistei și a vioiciunii etnomuzicologiei. Au apărut trei numere pe anul 2000, dintre care două comasate: nr.1/tom 45 și nr. 2-3/tom 45, în care am găsit doar două recenzii de carte etnomuzicologică și combinată – folcloristică și etnomuzicologie – la p.87 și 90, semnate de Ofelia Văduva (etnografă) și Gheorghe Oprea (etnomuzicolog), o știre despre aniversarea a 85 de ani de viață ai etnomuzicologei Emilia Comișel la Institutul de Etnografie și Folclor „C. Brăiloiu” și un studiu al harnicului muzicolog Vasile Vasile asupra abordărilor etnomuzicologice ale Mioriței.

Este uimitor de mare colegiul de redacție și uimitor de subțire cuprinsul revistei. Ce s-a întâmplat între anii 2001 și 2007, apoi după apariția unui singur număr în acel an de grație academică, este de neînțeles…

Nr. 1/2007 se anunță cu aplomb ca Serie nouă/New series, editată în limbi de circulație internațională. Un nou colectiv de redacție la fel de numeros ca precedentul și-a etalat personalitățile, titlurile și funcțiile; producția editorială îl dovedește, însă, molatic și sterp. [...]

Restul..., să-l judece mult iertătorul și milostivul Dumnezeu. În luna noiembrie 2008 nu se arată încă zorile renașterii revistei, cum nu se anunță zorile renașterii conștiinței profesionale și patriotice în domeniul etnomuzicologiei și al învățământului. Ce este de făcut? Deocamdată batem toaca la urechile surdului, doar de s-ar deștepta românimea academică.

Copyright: cIMeC – 2008