La iniţiativa muzicologei Laura Manolache, directorul Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti, un grup de mari muzicieni apropiaţi Maestrului Dan Voiculescu l-au comemorat, omagiindu-l în cuvinte de suflet şi printr-un recital în care au interpretat câteva dintre capodoperele prin care se înscrie în eternitatea muzicală. Ei sunt compozitorul Octavian Nemescu, percuţionistul Alexandru Matei, flautistul Ion Bogdan Ştefănescu, pianistul Horia Maxim şi membrii ansamblului Archaeus condus de Liviu Dănceanu: Marius Lăcraru (vioară), Anca Vartolomei (violoncel), Dorin Gliga (oboi), Ion Nedelciu (clarinet), Şerban Novac (fagot), Alexandru Matei (percuţie) şi Rodica Dănceanu (pian).

Programul a fost alcătuit integral din piese instrumentale, conturând portretul compozitorului melodist pe palierul monodiei şi al polifoniei instrumentale: Flori pentru două toace, Sonatele II, VII şi IV din ciclul celor zece sonate pentru flaut solo, 3 canoane în primă audiţie absolută din ciclul pentru pian Canonica şi Trileme pentru septet instrumental.

Biografia maestrului, nuanţată de experienţa şi prietenia unui alt maestru al componisticii româneşti contemporane, Octavian Nemescu, a deschis concertul omagial.

Apoi percuţionistul Matei Alexandru a aprins o candelă şi a interpretat Florile pentru două toace ca într-un ritual liturgic, exploatând potenţialul de amplificare şi spaţializare sonoră al plasării toacelor pe un vibrafon. Piesa a fost inspirată de prima comunicare ştiinţifică a subsemnatei din anul 1984, când, în cadrul unei modeste sesiuni de comunicări ştiinţifice studenţeşti ce a avut loc la Conservatorul de Muzică „Gh. Dima” din Cluj Napoca mi-am prezentat o parte dintre rezultatele cercetărilor referitoare la repertoriul semnalelor liturgice de toacă intreprinse pentru lucrarea de diplomă la mănăstiri din Nordul Moldovei şi am ilustrat prin eşantioane audio documentare diverse tehnici instrumentale. Piesa finalizată în anul 1986 a fost interpretată în primă audiţie de Alexandru Matei, care a inclus-o apoi în repertoriul permanent de concert, datorită spectaculozităţii sale.

În continuare, fiecare protagonist al programului concertistic a relatat relaţia specială de colaborare şi prietenie cu Dan Voiculescu, în virtutea căreia a devenit interpret al unor cicluri de capodopere încredinţate de maestru, ori compuse pentru el.

Ion Bogdan Ştefănescu este realizatorul unui CD cu seria completă a celor 9 sonate pentru flaut solo, ultima fiindu-i trimisă postum de fiica compozitorului, Irina Voiculescu. Dintre cele trei sonate interpretate, Sonata picolo, interpretată într-o sonoritate strălucitoare de glas de pasăre măiastră, poate fi audiată în continuare.

Horia Maxim a realizat integrala Canonicei, însă, potrivit mărturiei sale, nu a mai putut-o prezenta maestrului. Am imprimat pentru ilustrarea interpretării cerebrale, de mare acurateţe, primul dintre canoanele alese pentru concert.

Compozitorul Liviu Dănceanu, dirijorul Ansamblului Archaeus a mărturisit ataşamentul pe care Dan Voiculescu l-a avut faţă de formaţia căreia i-a dedicat două piese de valorificare cvasi-orchestrală a ştiinţei şi artei sale polifonice. Trilemele au încheiat apoteotic evocarea unui segment din arta prin care Dan Voiculescu se înscrie printre nemuritori.

De data aceasta am preferat să invit cititorul să asculte instantanee din concertul omagial pentru a vibra la unison cu cei care s-au închinat cu pioşenie în faţa moştenirii nepreţuite lăsată de Dan Voiculescu omenirii.

Am trăit bucuria de a constata că Dan Voiculescu a rămas viu în viaţa muzicală românească, compoziţiile sale fiind incluse şi în alte programe ale unor manifestări muzicale viitoare, cu pioşenia cuvenită unui mare maestru.