CHOPIN COMEMORAT LA ATENEUL ROMÂN
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 4 februarie 2010)

Sala Mare a Ateneului Român a găzduit marţi 2 februarie 2010, un RECITAL EXTRAORDINAR COMEMORATIV FRYDERYK CHOPIN, susţinut, sub patronajul Filarmonicii „George Enescu” şi al Institutului Polonez, de pianista ILINCA DUMITRESCU şi violoncelistul MARIN CAZACU.

Se împlinesc două secole de la naşterea compozitorului şi pianistului polonez atât de popular şi îndrăgit atât de interpreţi, cât şi de melomani. Recitalul a conturat cu elocvenţă profilul compozitorului şi pianistului Chopin, avangardist în vremea sa prin libertatea şi rafinamentul aristocratic cu care a sfidat epigonismul clasic şi cu care sfidează în vremurile noastre gălăgia pretins muzicală ce poluează fonic tărâmul muzicii, prin nemuritorul manifest al cantabilităţii echilibrate.

În arta pianistică, Chopin a valorificat artistic, curajos şi dezinvolt, cuceririle tehnicii pianistice ale vremii – extinderea tastaturii şi inventarea pedalei cu potenţialul amplitudinii sonore şi al unor variate gradaţii timbrale -, izvoarele melosului folcloric naţional, expresivitatea rubatoului, a perfecţionat tehnica pianistică prin folosirea degetului mare şi a degetului 5 pe clapele negre, acordându-le egalitate tehnică şi lejerizând mâna etc. Astfel naturaleţea cu care scriitura pianistică chopiniană se pretează şi se mulează la mâna interpretului, captivându-l în farmecul melodicităţii ieşite din comun şi a nuanţării foarte rafinate, a cucerit majoritatea pianiştilor din toată lumea. Nu întâmplător popularitatea creaţiei lui Chopin a atins cele mai înalte cote.

Inovator în domeniul formelor muzicale prin licenţe în structura formelor deja consacrate – sonata, concertul -, Chopin a cultivat şi dezvoltat cu predilecţie genul miniatural improvizatoric, ridicând studiul la ştacheta piesei concertante de virtuozitate, abordând în forme variate piesa improvizatorică de caracter – fantezia, nocturna, impromptu-ul – îngemănată cu repertoriul de inspiraţie folclorică poloneză – mazurca, poloneza.

Nu întâmplător Ilinca Dumitrescu, distinsa doamnă a pianisticii româneşti, a optat în alcătuirea primei părţi a recitalului pentru un program alcătuit din astfel de piese. Am ascultat 2 Mazurci: fa diez minor op.6 nr.1, la minor op.67 nr.4, „Fantaisie – Impromptu” op.66, Nocturna în do diez minor, op.27 nr.1, Poloneza în La Major op.40 nr.1 şi „Polonaise – Fantaisie” op.61.
Evident, Ilinca Dumitrescu, cu o prezenţă scenică plină de nobleţe, naturaleţe şi modestie, a demonstrat cu prisosinţă valorile cuceririlor tehnicii pianistice şi ale scriiturii componistice prin care nezăgăzuitul romantic polonez, de talie europeană la vremea sa, a rămas nemuritor. Verva virtuozităţii pe care o sugerează partiturile este estompată în interpretarea marei pianiste, într-un discurs reţinut, cerebral, ce scoate în evidenţă maturitatea şi profunzimea gândirii tânărului muzician polonez înzestrat cu o personalitate artistică ieşită din comun.

Pasionată de muzica de cameră, distinsa muziciană a obişnuit publicul meloman cu segmente în programele recitalurilor sale pe care le realizează în colaborări cu interpreţi reputaţi. De data aceasta a realizat partea a doua a recitalului împreună cu violoncelistul Marin Cazacu, oferind o remarcabilă versiune interpretativă a Sonatei în sol minor op. 65, pentru violoncel şi pian (Allegro moderato, Scherzo, Largo, Finale – Allegro).
Etalând o formă camerală consacrată deja în baroc şi-n clasicism, cei doi muzicieni oferă prin sonata pentru violoncel şi pian, imaginea unui Chopin de ţinută academică, riguros şi echilibrat în clădirea discursului muzical dincolo de libertatea cu care tratează forma şi ciclul sonatei.
Calitatea deosebită a interpretării a ridicat publicul în picioare, cei doi artişti fiind nevoiţi să ofere, cu generozitate, încă două bisuri prin care au dorit să ilustreze indescriptibila melancolie chopiniană.
Eleganţă, simplitate, naturaleţe, virtuozitate firească, comuniune artistică exemplară între interpreţi şi a interpreţilor cu compozitorul comemorat magistral la două veacuri depărtare, acestea sunt impresiile cu care auditoriul a plecat încântat de la recital.

Am plecat şi eu cu gândul că poate Institutul Polonez va oferi sprijin celor doi muzicieni pentru realizarea unui disc comemorativ Fryderyk Chopin la bicentenar.