 |
Cronica muzicală on-line  |
||||||||||||||||
|
Festivalul „Ograda cu dor” de la Moara
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 24 mai 2010)
În 21 mai, praznicul Sfinților Împărați Constantin și Elena a fost sărbătorit în satul Moara din județul Suceava printr-un deosebit de interesant festival al tarafurilor tradiționale bucovinene și un spectacol de jocuri populare, ce s-a desfășurat sub genericul „Ograda cu dor”. Un generic metaforic ce ne duce cu gândul la viața gospodărească rurală, cu ceea ce înseamnă dorul de acasă. Un semnal de virtuozitate la bucium metalic al trâmbițașului Viorel Irimie din Moara a marcat deschiderea manifestării, după care oficialitățile organizatoare au chemat participanții la jocul din ogradă, ce a reunit toate ansamblurile de jocuri și tarafurile participante într-o splendidă horă mare și în jocuri de perechi de circulație zonală.
Festivalul a fost structurat pe două părți distincte: 1. concursul tarafurilor tradiționale bucovinene și 2. spectacolul folcloric. Deși la concurs au participat puține tarafuri, s-a remarcat unitatea lor structurală, centrată pe cobză, fluier și vioară. Acest nucleu a fost lărgit fie cu încă o vioară sau cu încă un fluier, cu contrabass și dobă mare cu talgere sau dobă mare cuplată cu dobă mică și talgere. Formațiile participante sunt: Taraful din Moara îndrumat de Constantin Irimia, Taraful din Pârteștii de Jos condus de violonistul Constantin Olteanu, Taraful din Todirești condus de Gheorghe Seserman, Taraful din Pojorâta condus de C-tin Grosu, Taraful din Forăști îndrumat de Ticu Dascălu și Taraful din Ciocănești, condus de Petrică Lupescu, taraf care a avut în componență acordeon în loc de cobză.
Calitatea deosebită a repertoriului prezentat, format în cea mai mare parte din melodii de ascultat lirice – doine și cântece propriu-zise - și jocuri tradiționale locale în suite mai restrânse sau mai ample, toate aparținând fondului vechi, îi conferă valoare patrimonială. Tehnica este unitară atât în privința formulelor de acompaniament la cobză, dobă și contrabas, cât și în privința dublajelor partidei susținătoare a liniei melodice. Vioara dublează fluierul la unison sau la octavă, iar uneori cântă antifonic cu acesta. Atunci când sunt două viori, ele cântă la unison în heterofonii fermecătoare. Trofeul festivalului, un fluieraș din lemn pe soclu realizat de Ștefan Csukat, însoțit de colacul tradițional împletit, a răsplătit simbolic efortul formațiilor artistice participante de restaurare patrimonială a tradiției. În partea a doua a manifestării, tarafurile au acompaniat jocul ansamblurilor din localitățile reprezentate în festival. Am urmărit formații de copii deosebit de talentați, formații de tineri cu jocuri feciorești, formații de gospodari cu jocuri specifice vârstei mature a celor căsătoriți și jocuri bătrânești, de o eleganță cuceritoare. La aceasta a contribuit și portul de sărbătoare autentic, cu marca etnografică a locului și ținuta demnă și lejeră, destinsă, a dansatorilor. Bucuria cântecului și a jocului li se citea pe față și în naturalețea mișcărilor coregrafice, în cadrul unor suite care ilustrau o deosebită varietate la nivel de adâncime structurală în cadrul modelelor zonale generale. Ascultând într-o dimensiune orchestrală taraful și ritmul pașilor de joc și urmărind sincronia mișcărilor corporale ale dansatorilor, mi-am amintit de viziunea cinematografică a etnomuzicologului Traian Mârza asupra jocului popular, exprimată prin sintagma ritm choreic.
Un moment artistic ieșit din comun a fost realizat de rapsodul Oltea Strugaru prin doina intitulată Jalea norocului, cu tematică de actualitate axată pe nerodirea pământului, interpretată fără niciun acompaniament. Festivalul, aflat la a doua ediție, a fost un succes atât al organizatorilor, cât și al participanților, în condiții materiale de criză. Doresc longevitate și sporire festivalului „Ograda cu dor” din Moara suceveană. * Imaginile documentare provin din Arhiva Centrului Cultural Bucovina. |
|||||||||||||||||
