Etnomuzicologul Ilarion Cocişiu în vâltoarea destinului
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 10 august 2010)

Astfel se intitulează volumul comemorativ închinat de Gherasim Rusu Togan marelui etnomuzicolog rămas necunoscut multora, cu ocazia împlinirii unui secol de la naşterea sa – 24 august 1910. Cartea ce cuprinde jurnalul, unele studii de mică dimensiune şi corespondenţa etnomuzicologului a apărut recent la Ploieşti, la Editura Premier, în condiţii foarte modeste. Cu toată modestia editorială, cartea este deosebit de importantă pentru etnomuzicologia românească, lămurind o serie întreagă de relaţii conjuncturale care au zădărnicit împlinirea profesională a lui Ilarion Cocişiu, grăbindu-i sfârşitul prematur, căci a plecat dintre noi la vârsta de 42 de ani, vârstă ce s-a dovedit nefastă pentru întreaga sa familie.

Ilarion Cocişiu este unul dintre temeluitorii etnomuzicologiei româneşti, pentru că pe umerii lui, respectiv pe culegerile şi eforturile sale uriaşe de investigare a folclorului românesc, s-a clădit „Arhiva de Folklor” patronată de Constantin Brăiloiu. O treime din materialul documentar cules de generaţia fondatoare a prestigioasei instituţii de conservare patrimonială revine etnomuzicologului Ilarion Cocişiu. El a rămas însă aproape necunoscut în şirul generaţiilor de etnomuzicologi ce şi-au adus aportul substanţial la etnomuzicologia românească datorită faptului că opera sa ştiinţifică a rămas, în cea mai mare parte, nepublicată.

Provenind dintr-o familie de ţărani din satul Retiş (Jud. Sibiu), Ilarion Cocişiu a fost sacrificat de profesorul său Constantin Brăiloiu pe care îl venera, tratându-l ca pe o slugă obligată să bată coclaurii pentru culegeri de folclor pe o plată derizorie, valorificând materialele culese de etnomuzicolog fără a menţiona culegătorul, blocându-i publicarea studiilor excepţionale pentru a-şi asigura prioritatea ştiinţifică şi tergiversându-i angajarea la Arhiva de Folklor din Bucureşti sub diverse pretexte. În cartea comemorativă a lui Gherasim Rusu Togan, această realitate tragică este prezentată cu suport documentar, pentru că volumul pune în circulaţie publică jurnalul, unele studii şi corespondenţa lui Ilarion Cocişiu, păstrate şi tăinuite multe decenii.

Din însemnările lui Ilarion Cocişiu se conturează personalitatea omului de ştiinţă pasionat de profesia sa până la sacrificiu, înzestrat de Dumnezeu cu scânteie de geniu, incomod pentru Profesorul său şi pentru parveniţii vremii sale, omul harnic şi cuminte, inimos şi generos, decepţionat de nedreptatea pe care i-o făcea Profesorul său în anturajul celor angajaţi de el la Arhiva de Folclor şi apoi revoltat de nedreptăţile, înşelătoria şi abuzurile guvernanţilor diverselor regimuri pe care le-a prins, apoi de ororile comuniştilor, după ce aceştia au pus mâna pe putere.

Pe cei care au studiat opera ştiinţifică a lui Ilarion Cocişiu, parcurgând puţinele materiale publicate şi multiplele materiale zăvorâte în dosarele de manuscrise conservate în Arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” din Bucureşti, îi frapează, la lectura însemnărilor din jurnalul proaspăt publicat, dedublarea ideologică a etnomuzicologului pentru a putea supravieţui într-o lume inumană, în care intelectualii de elită erau vânaţi şi umiliţi fără scrupule de parveniţi diabolici, inculţi şi fanatici în pseudoideologia lor, erau aruncaţi în temniţe după procese contrafăcute, bazate pe mărturii şi documente mincinoase, dezumanizaţi şi ucişi.

Iată ce declara Emilia Comişel despre Ilarion Cocişiu, făcându-i portretul profesional: „Ilarion Cocişiu era de o modestie extraordinară. Avea o minte deschisă, limpede, o imaginaţie vie şi o dragoste enormă pentru creaţia folclorică.” Fiecare pagină din documentele publicate de Gherasim Rusu Togan confirmă cu prisosinţă cele afirmate de regretata etnomuzicologă. Lor li se adaugă mulţimea de transcrieri rămase în partituri manuscrise, mulţimea de studii excepţionale care încă aşteptă cu timiditate şi speranţă să fie tipărite, mulţimea de informaţii şi observaţii de pe teren notate cu grijă şi mulţimea înregistrărilor audio documentare, care se cer cercetate, transcrise şi publicate.

„Când satul se retrage în cărţi, iar ţăranii pleacă unul câte unul, abia acum înţelegem valoarea profesorului Ilarion Cocişiu. El rămâne, de departe, personalitatea numărul unu a etnomuzicologiei transilvănene şi, cu siguranţă, cea mai importantă personalitate pe care acest pământ, dăruit de Dumnezeu, l-a dat ţării.” (Ilie Moise)

La un secol de la naşterea sa, etnomuzicologul Ilarion Cocişiu se cere redescoperit de generaţii de oameni de ştiinţă veritabili, pentru a-i înţelege meritele şi pentru a-i publica opera ştiinţifică, aşezând-o alături de opera genialului şi nedreptului său profesor Constantin Brăiloiu.

Aduc prinos de recunoştinţă scriitorului Gherasim Rusu Togan pentru curajul şi efortul publicării cărţii închinată etnomuzicologului Ilarion Cocişiu şi îmi exprim speranţa de a ajunge ziua în care voi putea răsfoi, rând pe rând, tomurile volumelor cu opera sa ştiinţifică publicată.