Consemnări coregrafice. Baletul Operei Naționale București
(Costin Popa – 29 iulie 2010)

Iată titlul unei recente apariții editoriale dedicate dansului, care focalizează în aceste zile atenția iubitorilor de gen. Demersul aparține unei case italiene, Edizioni dell’Arco – Ediarco srl, Bologna, Milano, cu tipar asigurat de Isabel Litografia, Gessate (MI), dar meritul principal revine autorilor Cătălin Caracaș și Vivia Săndulescu, nume cunoscute și apreciate în lumea baletului. Cele 360 de pagini bogat ilustrate sunt de fapt o istorie a artei coregrafice, așa cum a fost ea prezentată de Opera Națională București, un document care își dovedește utilitatea în mai multe direcții. Mă gândesc la constituirea unei baze de date de profil, la rememorarea numelor de balerini și balerine în contextele care i-au făcut cunoscuți, la studierea în continuare a activităților companiei de balet de pe prima scenă lirică națională, la impulsionarea editării unor lucrări similare legate de teatrele din țară și, nu în ultimul rând, la satisfacerea unor dorințe ale fanilor și nostalgicilor spectacolelor dansate, ale vedetelor lor. Așa încât, adresarea este largă, de la soliști la coregrafi, de la cercetători la împătimiți ai baletului. Fără îndoială, o carte importantă.

Volumul lui Cătălin Caracaș și al Viviei Săndulescu este structurat pe trei capitole. Primul tratează Interpreții: Prim-soliștii și soliștii balerini (161 de nume), Tinerii balerini de azi în roluri prim-solistice și solistice (6 notații). De la mai deloc cunoscuții Elena (Nuți) Dona și Nicolae Iacobescu la celebritățile Irinel Liciu și Gheorghe Cotovelea, Ileana Iliescu și Marinel Ştefănescu, cititorul găsește informații biografice, repertoriul, turneele, distincțiile. Secțiunea secundă a cărții, dedicată Coregrafilor, separă Creatorii de balete (44 de nume) de Creatorii de divertismente și/sau mișcare scenică (40 de nume). Titlurile lucrărilor, datele premierelor și distribuțiile sunt consemnate riguros. Desigur, sunt adăugate datele biografice ale creatorilor care nu au desfășurat activitate solistică și nu figurează în primul capitol. Completitudinea, unitatea sunt astfel asigurate. Îi amintesc aici doar pe Vasile Marcu, Francisc Valkay și Livia Tulbure Gună sau pe Liliana Iorgulescu și Varvara (Vava) Ştefănescu, Marius Zirra și Răzvan Mazilu. Ultimul capitol, Creațiile, prezintă Premierele de balet și de operă cu diverstisment dansat și/sau mișcare scenică, urmat de un Index cronologic de balete. Între Faunul și nimfa (22 martie 1920) și Così fan tutte (reluarea din 31 ianuarie 2010), cititorul are imaginea activității prodigioase a Operei Naționale București pe tărâmul dansului.

La final, autorii apreciază ca necesară inserarea câtorva anexe: Studiouri de balet din București, înainte de înființarea Liceului de Coregrafie; Din presa vremii (doar patru pagini de extrase, mult prea puține și fără să fie particularizate la balerini și balerine, ci doar la ansambluri); Invitați de peste hotare pe scena Operei; Opera-gazdă a unor companii străine în turneu; Turneele Baletului Operei.

Sunt absolut convins că minuțioasa muncă a Viviei Săndulescu și a lui Cătălin Caracaș va fi răsplătită printr-o firească priză la public.