Cronica muzicală on-line | |
UN GÂND DESPRE RUXANDRA DONOSE (Costin Popa – 13 aprilie 2007)
Frumoasă, „nepământean de frumoasă”
– citez sintagma inserată în Frankfurter Allgemeine
Zeitung din 25 septembrie 2004 -, înaltă, cu siluetă
de top model şi ţinută de rafinată eleganţă,
Ruxandra Donose a intrat în scenă parcă plutind,
cu degajare şi respiraţie princiară. Avea o dublă
aură. Eroina sa, Angelina din Cenuşăreasa
de Rossini, simţea încă de la început împlinirea
ursitei ce îi era rezervată, coroana care i se va aşeza
pe creştet, în ultima scenă a concertului de aseară
de la Opera Naţională Bucureşti. Dar un nimb divin
îi înconjura fruntea... era semnul excelenţei în
artă pe care auditoriul l-a perceput de la prima notă,
fermecat. Mezzosoprana a atras ca un magnet prin cântul său,
a electrizat, a fascinat, a sedus, a entuziasmat. O orchestră
de viole pare să se fi reunit spre a-i defini irizaţiile
din timbralitate, într-o omogenitate stupefiantă ce
reuneşte sunetele grave domol conturate, cu registrul central
preţios învelit şi cu acutele strălucitoare.
Artista derulează linia melodică într-un neîntrerupt
legato cu o maleabilitate de manipulare a instrumentului
său ce asociază moliciunile, subtilităţile
cu sunetele de forţă, ornamentaţiile precis conturate
în cânt silabic sau vocalizat cu evoluţiile acrobatice
din ţesăturile de extremă dificultate. Mai mult
decât atât, coloratura rossiniană este abordată
nuanţat, cu lanţ de crescendi - diminuendi, nici
o cascadă de fiorituri nu seamănă – din unghi expresiv
– cu alta. Diversitatea coloristică este uriaşă
şi mezzosoprana o prezintă într-o varietate de
cadenţe proprii (una ajungând în siguranţă
până la incredibilul Do # acut) în piatra de încercare
a rolului, temutul rondò ce încheie opera după
un parcurs de maximă tensiune emoţională şi
implicare.
Ce seară memorabilă! De mulţi, mulţi ani nu s-a mai auzit pe scena Operei bucureştene o asemenea voce rossiniană, perfect pliată stilistic personajului. Au anturat-o cu respectul cuvenit valorii autentice, sub bagheta lui Adrian Morar, partenerii Darius Coltan, Vicenţiu Ţăranu, Petre Burcă, Mihnea Lamatic, Anna Mirescu, Antonela Bârnat. Ruxandra Donose a adus la Bucureşti, pe scena Operei Naţionale, parfumul ilustrelor performanţe mondiale. A fost Angelina în 16 spectacole (!) la prestigiosul Festival de la Glyndebourne din 2005, va aborda acelaşi rol în alte 17 seri (!) la ediţia din 2007, într-un ritm ucigător, la două-trei zile distanţă, o adevărată probă de anduranţă, aş afirma, unică la acest moment în lumea lirică. Ruxandra Donose, o mare cântăreaţă, o imensă artistă! Publicul, în picioare, a explodat şi a ovaţionat-o îndelung. |
Copyright: cIMeC – 2007