 |
Cronica muzicală on-line  |
|||||||||||
|
La Iași, de Centenar, după aproape 50 de ani de la premiera absolută, opera „Ecaterina Teodoroiu” (Costin Popa – 14 decembrie 2018) 
Compusă în 1964, cu premieră absolută în 1971 la Opera Română bucureșteană, a avut din start distribuții memorabile în care au evoluat vedete ale epocii, soprana Teodora Lucaciu, tenorul Valentin Teodorian și baritonul Vasile Martinoiu, după care, la reluarea din 1972, cântaseră Maria Slătinaru, Vasile Moldoveanu și din nou Vasile Martinoiu, în rolurile principale, sub bagheta lui Constantin Petrovici. Montarea fusese semnată, la debut în regia de operă, de baritonul Octav Enigărescu, în acea vreme director al scenei din Splai. De atunci, un con de umbră s-a așternut asupra lucrării, sărbătorile Centenarului Marii Uniri prilejuind punerea din nou în pagină, la Iași, a acestui episod cu putere de simbol în lupta de eliberare națională, constituit într-un spectacol pe drept numit „premieră – eveniment” , gândind la puternica lui iradiere asupra întregului eșichier liric românesc în stagiunea 2018-2019 și pentru manifestările aniversare. Surprinzătoare și foarte puțin cunoscute sunt legăturile Ecaterinei Teodoroiu cu Iașiul. Rănită grav la Filiași, a fost adusă într-un spital ieșean, unde l-a cunoscut pe Sublocotenentul Pănoiu, între cei doi înfiripându-se povestea de dragoste. Tot acolo a fost vizitată de Regina Maria, care i-a înmânat „Virtutea militară” , conferită prin Decret Regal. Motive în plus pentru atașamentul Operei Naționale Române din Iași față de „Ioana d'Arc a României” , așa cum a supranumit-o generalul Henri Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze și consilier militar al Regelui Ferdinand. Tot un lucru practic necunoscut este că generalul a plantat un stejar în curtea Operei ieșene. O epopee Lucrare în trei acte, cu primul împărțit în două tablouri și cu acțiune desfășurată între 1916 și 1917, „Ecaterina Teodoroiu” este o odă închinată binecunoscutei „eroine de la Jiu” și, prin ea, tuturor „eroilor români, știuți și neștiuți, căzuți pentru neam și țară în anii Primului Război Mondial” , cum nota în caietul-program compozitorul Sorin Lerescu, fiul autorului, prezent la primele două spectacole ale Operei din Iași, susținute cu distribuții diferite. Din pricina numărului mare al personajelor, efortul teatrului în a asigura două garnituri solistice distincte este apreciabil. Într-o componistică pretențioasă, cu orchestrație savantă, cu pagini violente foarte arareori străbătute de lirism, cu asamblări bine împletite între ansamblul instrumental – în care compartimentul de alămuri a fost supus la grele încercări – și coralele masive ce semnifică o mare varietate de exprimări, de la cântecul de jale doinit de soldatul rănit Tase la imnurile însuflețitoare, mobilizatoare („Pe aici nu se trece!” ) și marșurile angajante în luptă (după depunerea jurământului, parțial scandat, parțial cântat), muzica seduce și captivează. Atmosferei de război i se contrapun scene de cânt cu parfum local. Este meritul dirijorului Cristian Oroșanu, al Orchestrei, Corului (pregătit de Manuel Giugula) și Corului de copii (pregătit de Raluca Zaharia, totodată asistentă a dirijorului), că plierea într-o asemenea partitură complexă, de mare dificultate, s-a făcut cu rezultate optime. Cast remarcabil Cu mesaj grandios, opusul lui Emil Lerescu nu se înscrie în genul oratorial, acțiunea este dinamică, variată, diversă și definește cu claritate o operă, deși vocile străbat mai mult un teritoriu declamativ, în care chemările la luptă ale eroinei principale, Ecaterina Teodoroiu (Cătălina), sunt remarcabile. Excelentă, soprana Nicoleta Maier, cu glas rotund și bogat, a expus atât fraze lirice în scenele cu iubitul, Sublocotenentul Pănoiu, cât și viguroase, încărcate de dramatism. Alături de ea, vocea tenorului Florin Guzgă (Pănoiu) a susținut cel puțin duetul de dragoste cu frazare fluentă și sonorități calde, plăcute. Sublinierile merg în continuare și către ceilalți interpreți ai unui spectacol de echipă. Îi numesc pe Florin Roman (Colonelul Vlad Dobre), Andrei Fermeșanu, cu sonoră impostație a glasului (Maiorul Raul Moruzi), Daniel Mateianu (Plutonierul major Stavrat), foarte bun în aria care descrie moartea fiului, Tudorel (Teodor Cristofor), Jean Kristof Bouton, declamator perfect, cu accent german (Căpitanul Otto Weib), Maia Mălăncuș (Sabina), Ștefan Linu (Caporalul Balaban), Paul Buruiană (Soldatul german Peter), Robert Buzilă (Soldanul german Iohan), Gabriel Doru (Soldatul Tase), Alexandru Savin (Soldatul Ion), Ivan Dikusar (Soldatul român), Cătălin Ailiesei (Soldatul german Karl). Utilizarea „lavalierelor” de către soliști l-a scutit pe dirijor de un echilibraj mai bine cumpănit între fosă și scenă.
Un eveniment În afara cântului și performanței ansamblurilor coordonate de Cristian Oroșanu, alt succes al producției a fost montarea, datorată unei echipe tinere, Laura Vlădoiu (regia), Raluca-Elena Popa (scenografia), Amalia Mîndruțiu (coregrafia). Spectacolul a pulsat de vivacitate și dinamică, mișcarea scenică a subliniat esențele muzicii într-o perfectă simbioză, fapt important pentru o tălmăcire de teatru liric. Complicatele și multele relații între personaje au fost studiate cu atenție și transpuse cu naturalețe. Proiecțiile pe fundal au venit adiacent, bine integrat și au susținut mizanscena, preluând, susținând și continuând câteodată acțiunea din platou. O notez doar pe aceea privitoare la vizita Reginei Maria în spitalul din Iași, unde se afla internată Cătălina. Decorul este simplu, schematic, războiul a măturat totul în cale – casa părintească a Cătălinei a fost distrusă... ingenios și... foarte rapid. Costumele, exceptând cele militare, firesc unifome, au desen popular și frumoasă coloristică. Prevăd junei regizoare Laura Vlădoiu, 27 de ani în ziua premierei din 7 decembrie și colaboratoarei pentru scenografie un viitor cu bune perspective în teatrul liric, prin titluri diversificate ca stil componistic. Opera Națională Română Iași a făcut din premiera operei „Ecaterina Teodoroiu” cu adevărat un eveniment. La final, în ropote de aplauze, după ce managerul Beatrice Rancea a oferit flori interpreților și realizatorilor, a fost invitat pe scenă compozitorul Sorin Lerescu, care și-a exprimat gratitudinea pentru realizarea producției. Tot pe scenă a fost invitată și strănepoata Ecaterinei Teodoroiu, Aurora Luminița Dragomir, prin amabilitatea căreia a putut fi organizată, în foaier, o expoziție cu obiecte personale ale eroinei, provenite din Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” .
A fost o serată de însemnătate pentru scena lirică ieșeană și nu numai. |
||||||||||||
