În timpurile grele pe care le trăim, moda transmisiilor online gratuite continuă. După Teatro Massimo din Palermo și Metropolitan Opera din New York, Teatro del Maggio Musicale Fiorentino a oferit melomanilor, sub titlul „Home Gala Concert”, o întâlnire cu mulți artiști cunoscuți, sâmbătă 2 mai. Prezentarea a revenit noului Sovrintendente Alexander Pereira care, la 73 de ani, își vede continuată bogata carieră managerială ce are drept repere de marcă, Opera din Zürich (21 de ani), Festivalul de la Salzburg (2 ani), Scala din Milano (6 ani).

Dintr-un fotoliu de pe scenă, având în spate sala complet goală, Pereira a profitat de funcție anunțând momente importante ale stagiunii viitoare a Operei din Florența la care vor fi prezenți unii dintre invitați. Dialogul cu aceștia a fost formal, dar destins și cordial. Pereira i-a lăudat, iar interlocutorii și-au exprimat – unii, evidenta bucurie, alții, chiar speranța de a reveni cândva in-loco. Simpatic.

Spre deosebire de celelalte gale online, cea florentină nu a avut un „streaming” bun. Startul a întârziat cu aproape 45 de minute, Pereira și-a cerut scuze, sonorizarea a fost precară, cu distorsiuni, întreruperi, unele legături au fost făcute eronat, Pereira fiind nevoit să recunoască improvizațiile, numindu-le chiar „dezastre”. Ce să-i faci, are și tehnica modernă limitele ei! A fost dificil de regăsit calitatea vocală a multora, constatând forma de moment, uneori alterată, fapt despre care mai aminteam în pagini anterioare. Noroc că după premiera transmisiei nocturne, gala a rămas activă pe website și a doua zi, cei „tăiați” inițial putând fi ascultați.

Primul invitat a fost celebrul șef de orchestră Zubin Mehta care, după ce și-a scos masca, a salutat Florența, Italia și Europa, ceea ce a înseamnat că vorbea din Israel. Și-a arătat satisfacția că va dirija anul acesta integrala simfoniilor beethoveniene și „Otello”, iar în 2021, „Così fan tutte”.

Krassimira Stoyanova, aflată în vila ei montană din Bulgaria a cântat cu pasiune „Sole e amore” și „Salve Regina” de Puccini. În prima, internauții au recunoscut desene melodice din actul al III-lea al „Boemei”. De la Lugano, Ambrogio Maestri, acompaniat la pian de dirijorul Marco Armiliato ca și la gala newyorkeză, a fost Dulcamara din „Elixirul dragostei”, un rol în care și-a regăsit întreaga suculență de exprimare comică subtilă. Pereira l-a recomandat drept cel mai mare Falstaff al epocii. Și n-a greșit. A anunțat și prezența lui Armiliato la pupitrul florentin pentru „La Rondine” în stagiunea 2020-21. Cântând „a cappella”, soprana Eva Mei a „sărutat” Florența printr-un „stornello” popular toscan. Autoacompaniindu-se, baritonul Nicola Alaimo a adus atmosferă spaniolă prin cunoscuta „Granada” de Agustin Lara.

A doua arie de operă a nopții, „Che gelida manina” din „Boema” a fost înregistrată la Bari de un Piero Pretti emoționant și sigur pe Do-ul acut.

Dintr-un salon istoric al luxosului hotel Baur au Lac din Zürich, singurul rămas deschis în timpul restricțiilor sanitare, salon în care Wagner a prezentat premiera mondială absolută a primului act din „Walkiria” în care... a și cântat, acompaniat fiind la pian de Franz Liszt, Thomas Hampson a interpretat un cântec popular american, plin de melancolie. Că baritonul a depășit zenitul carierei se vede, însă Alexander Pereira i-a oferit să cânte primul său Don Alfonso din „Così fan tutte” în stagiunea ce va urma.

În continuare, programul a cuprins aria „Ebben?... Ne andrò lontana” din „La Wally” cu Anna Pirozzi, după care legătura s-a făcut la Kiev unde se afla Vittorio Grigolo. A cântat nazal, opac și fără strălucire „Una furtiva lagrima” din „Elixirul dragostei”. După o încercare nereușită de contactare a Dianei Damrau, a apărut Sonya Yoncheva, care a ales tot „Sole e amore” de Puccini. Sopranei bulgare i s-a oferit pentru stagiunea viitoare, sub bagheta lui Gianandrea Noseda, dramaticul rol Stephana din extrem de rar cântata operă „Siberia” de Umberto Giordano. Revenită live, Diana Damrau a cântat de la Orange, cu vibrato accentuat, „Strahlende Mond”.

Un cântec popular rus a revenit excelentului bas profund Mikhail Petrenko, după care Maria José Siri a interpretat cu frumoase intenții vocale aria „Io son l'umile ancella” din „Adriana Lecouvreur”.

Cu totul inedit, Alexander Pereira a propus apoi să ascultăm ciripitul păsărelelor înregistrat dimineața, într-o pădure din apropierea Florenței. Delicat moment.

Recitalul a programat-o în continuare pe specialista în muzică barocă Sara Mingardo, după care Francesco Meli s-a acompaniat destul de aproximativ la pian în aria „Recondita armonia” din „Tosca”, interpretată însă cu atitudine expresivă de pictor, așa cum trebuie.

Alexander Pereira a prezentat-o după aceea pe Cecilia Bartoli, cu care are proiectat un viitor program complex, cu participarea a trei scene florentine, Teatro del Maggio Musicale, Teatro della Pergola și Teatro Goldoni. Acompaniindu-se la pian, mezzosoprana ne-a purtat pe aripile zefirului în arietta belliniană „Vaga luna, che inargenti”. Mlădierile de glas au sedus. Lui Luca Pisaroni i-a fost recunoscută de către Pereira versatilitatea mozartiană, ca interpret atât al lui Figaro, cât și al Contelui din „Nunta lui Figaro”, atât al lui Leporello, cât și al lui Don Giovanni din opera omonimă. De la Viena, a cântat cu umor aria „Non più andrai” (Figaro), iar Michele Pertusi și-a expus glasul cald într-o canțonetă înregistrată, „Vieni!”, partitură dedicată de compozitorul Luigi Denza lui Enrico Caruso.

Anunțând apropiatul debut al lui Ludovic Tćzier în Iago din „Otello” de Verdi, Pereira l-a invitat pe francezul aflat la Lugano să cânte online duetul Susanna-Contele din „Nunta lui Figaro”, în compania Cassandrei Berthon. Cei doi s-au îmbrățișat la final, contrazicând dramaturgia și... sfidând „distanțarea socială”.

De la Baton Rouge, Louisiana, Lisette Oropesa, 37 de ani, a interpretat „a cappella” cu mare flexibilitate aria „Salciei” din opera „Balada lui Baby Doe” de Douglas Moore. A fost momentul în care Alexander Pereira a devoalat prezența sopranei în rolul titular din „Lucia di Lammermoor” în spectacolul de deschidere al stagiunii Scalei din Milano, 7 decembrie 2020, de Sant'Ambrogio. Întrucât noul Sovrintendente al marelui teatru, Dominique Meyer, nu a făcut încă cunoscut programul, am presupus că alegerea aparținea fostului director Pereira, în conjuncție cu directorul muzical Riccardo Chailly și am devenit brusc curios. Nu de altceva, dar Oropesa va călca după 64 de ani pe urmele Mariei Callas în rol, în fața redutabilului public.

Am descoperit pe OperaVision.com un spectacol cu „Lucia di Lammermoor” de la Madrid, de acum doi ani. Soprană de coloratură lirică, câteodată chiar lejeră, Lisette Oropesa a cântat cu candoare cavatina, a pigmentat nuanțat duetul cu Enrico din actul secund, a aruncat supraacute penetrante în scena „căsătoriei” și în aria „nebuniei”, summa-summarum s-a validat drept o belcantistă rafinată. Fără îndoială, Lisette Oropesa are date ale vocalității personajului și marii profesioniști diriguitori n-au ezitat s-o distribuie. Să vedem însă cum va fi apreciată de pretențioșii „loggionisti”, care au în sânge repere istorice de neclintit. Dacă umbra Mariei Callas n-ar pluti, era mai simplu...

Tânăra Rosa Feola a dorit să prezinte „live” omagiul său pentru oraș, dar tehnica electronică a blocat-o, așa că a înregistrat aria „O mio babbino caro” din „Gianni Schicchi” într-o lectură sensibilă.

Veteranul Leo Nucci, 78 de ani, a fost invitat din nou pentru februarie-martie 2021 să cânte rolul-semnătură Rigoletto din opera verdiană. În gala online s-a ascultat într-o piesă dedicată Florenței, neuitând să spună că primele lecții de canto le-a luat în 1958 chiar în orașul de pe Arno, căruia i-a adus acum un fierbinte omagiu.

O pagină din opera-zarzuelă „El gato montés” de Manuel Penella au interpretat Saioa Hernández și Francesco Galasso. Soprana va reveni la Teatro del Maggio Musicale Fiorentino pentru spectacolul „Forța destinului” sub bagheta lui Zubin Mehta. În continuare, Luca Salsi a fost numit de Alexander Pereira „Rigoletto ante-portas”, nu de altceva dar dorind să-l diferențieze pe excelentul bariton de Leo Nucci. A cântat aria „Cortigiani”, într-o viziune impregnată de verism.

„Home Gala Concert” s-a încheiat cu „Nessun dorma” din „Turandot” prezentată solid, în forță, oarecum monoton, dar spectaculos de Fabio Sartori, care va debuta în Otello din opera verdiană la Florența, în stagiunea viitoare. Un demers temerar și interesant.

La finalul acestui reportaj-cronică, nu pot decât să sper că viitoarele stagiuni despre care s-a vorbit la Gala florentină se vor desfășura sub auspicii de normalitate. Spre bucuria tuturor.