 |
Cronica muzicală on-line  |
|
In the evening of 30th October 2014, inside of 27th edition of the "Wien Modern Festival”, the "Wiener Konzerthaus" hosted a full chamber music program dedicated to the works of Georg Friedrich Haas, one of the most important contemporary composers, presented again to the public by the performers from "Klangforum Wien". If at the beginning of the concert it could be felt in the public a curiosity mixed with scrutiny stirred up by composer's explanations about the work, this was appeased once with the introduction of the flow and friction (composed in 2001) – a work for a sixteenth-tone piano for four hands in interpretation of Joonas Ahonen and Florian Müller. The microtonal deviations flew from one to another creating a pedal sonority on which it could be heard dynamic fluctuations together with ascending or descending micro-interval scales. The mastery of combination between sounds and compositional techniques created the sensation that you are taken to a new musical journey. Gunde Jäch-Micko presented afterwards through the de terrae fine (composed in 2001) for solo violin, another feature of Haas compositional spectrum characterized by the combination of the dynamic contrasts, alternation between bow techniques an pizzicato, chords, glissando or scales which culminated by crescendo or decrescendo in a very loud or very soft sound. The emotional atmosphere of the composers works was sober and the work ... wie ein Nachstück (composed in 1990) for three accordions, was very appropriate in revealing this peculiarity. The room was almost in darkness, and it could bee seen only the spots of light on the performers scores. Heidrun Savic, Georg Schulz, Krassimir Sterev were positioned in three different places of the room, that seemed to fill the space with tones. And like bats which use the echoes to move in darkness, the same was the players signals which were transmitted from one to another. In this way were created fantastic sound effects enriched by modern compositional techniques. In composers opinion, darkness is one of the possibilities which give to the performers and the audience as well "new and intense artistic adventures". The concert was concluded with Schatten... durch unausdenkliche Wälder (composed in 1992) for two pianos and two groups of percussions. The interpretation of the performers proved a very good collaboration in presenting the balance between intuition and rational control required by the score. The composer's emblematic style characterized by microtonal and micropolyphonic textures, a combination of sounds, colours, rhythms and dynamics was good received by the auditory whose applause revealed pleasure and contentedness. În seara zilei de 30 octombrie 2014, în cadrul celei de-a 27-a ediții a „Festivalului Modern Wien", Wiener Konzerthaus a găzduit un program complet de muzică de cameră dedicat operelor lui Georg Friedrich Haas, unul dintre cei mai importanți compozitori contemporani, prezentat din nou publicului de către interpreții de la „Klangforum Wien". Dacă la începutul concertului s-a putut simți în public o curiozitate amestecată cu o cercetare atentă provocată de explicațiile compozitorului despre lucrare, aceasta a fost liniștită odată cu introducerea „fluxului și a fricțiunii" (compusă în 2001) - o lucrare pentru pian la patru mâini în interpretarea lui Joonas Ahonen și Florian Müller. Abaterile microtonale au zburat de la una la alta creând o sonoritate a pedalei pe care se auzeau fluctuații dinamice împreună cu scale de micro-interval ascendente sau descendente. Stăpânirea combinației dintre sunete și tehnici compoziționale a creat senzația că ești dus într-o nouă călătorie muzicală. Gunde Jäch-Micko a prezentat ulterior prin „fine de terrae" (compusă în 2001) pentru vioară solo, o altă caracteristică a spectrului compozițional Haas caracterizată prin combinația contrastelor dinamice, alternanța dintre tehnicile arcului, pizzicato, acorduri, glissando care au culminat cu crescendo sau decrescendo într-un sunet foarte puternic sau foarte moale. Atmosfera emoțională a lucrărilor compozitorilor a fost sobră, iar lucrarea „...wie ein Nachstück" (compusă în 1990) pentru trei acordeoane, a fost foarte potrivită în dezvăluirea acestei particularități. Camera era aproape în întuneric și puteau fi văzute doar petele de lumină de pe partiturile interpreților. Heidrun Savic, Georg Schulz, Krassimir Sterev s-au aflat în trei locuri diferite ale camerei, care păreau să umple spațiul cu tonuri. Și la fel ca liliecii care folosesc ecourile pentru a se mișca în întuneric, aceleași erau semnalele interpreților care erau transmise de la unul la altul. În acest fel au fost create efecte sonore fantastice îmbogățite cu tehnici compoziționale moderne. În opinia compozitorilor, întunericul este una dintre posibilitățile care le oferă interpreților și publicului, „noi și intense aventuri artistice". Concertul a fost încheiat cu „Schatten ... durch unausdenkliche Wälder" (compus în 1992) pentru două piane și două grupuri de percuții. Interpretarea artiștilor s-a dovedit a fi o colaborare foarte bună în prezentarea echilibrului dintre intuiție și control rațional cerut de partitură. Stilul emblematic al compozitorului a fost caracterizat de texturi microtonale și micropolifonice, o combinație de sunete, culori, ritmuri și dinamică, ce a fost bine primită de auditoriu, ale cărui aplauze au dezvăluit plăcere și mulțumire. |
|
