Astăzi despre un eveniment radiofonic nocturn: o raritate! Emisiunea „Psihologul muzical” realizată de Andrei Partoș la România Actualități, l-a avut invitat pe ADRIAN ENESCU. Serialul lui Partoș, longeviv, performant, datează din 1990. Tot de 16 ani, poate și mai bine, Adrian Enescu, nu a mai fost auzit pe lungimile de undă ale postului public de radio. Explicația, identificată și în comentariile oaspetelui, e simplă: cine nu te apreciază, nu te merită. Aprecierea însemnînd în cazul de față, mai înainte de orice, difuzarea creației; a lui Adrian Enescu, nume cu prestigiu în lumea internațională, este virtuoză, aceasta însemnînd autoritate, nu doar bravură. Compozitorul s-a propus prin el însuși: nu a avut nevoie de spectacol, de scandal, de susțineri protocolare; muzica lui are energie dar și expresie, valoarea sentimentală care șlefuiește sufletul și nuanțează energii delicate, la el, cu cerebralitate: Chiar dacă are un legato spiritual cu Europa, Japonia sau Australia, unde colaborarea lui este solicitată, dorită, nu este cultural mimetic. Amprenta națională, pe care o numește și balcanică, rămîne intactă.

Cu ceva ani în urmă Doru Ionescu propunea într-o emisiune a programului pentru tineret, un eșantion din muzica lui Adrian Enescu cerînd ascultătorilor să recunoască cine era autorul. Nimeni nu a greșit. Tinerimea căuta, consuma acea valoare pe care o cunoștea din coloanele sonore ale zecilor de filme realizate la noi, cu marii regizori ai cinematografiei naționale; cît privește mapamondul, arta lui Adrian Enescu este continuu validată. Să amintesc doar de proiectul, fabulos – Enigma, creat de Michael Crețu, pentru care Adrian Enescu a orchestrat. El nu are însă o fișă pe site-ul 3 net-ului; nici Richard Oschanitzky, dar nu aici stă consolarea. Numărul celor care se consideră specialiști în muzică pentru că știu cîte ceva despre ea e mare.

L-am ascultat pe Adrian Enescu timp de trei ore în emisiunea lui Partoș, trecînd fascinant, cu dezinvoltură de la un subiect – de interes, la altul; explica ce este sampling-ul, ce înseamnă să fii sound designer, exemplifica sunetul de bansur, un fluier indian, avea apreciere-generoasă – pentru condiția tehnică a multor înregistrări actuale ca și față de priceperea unor producători cu fler din marketing; rostea adevăruri despre carențe de caracter identificate prin jazz, prezenta pe loc biografia unor Ennio Morricone sau Frank Farian, pentru că un ascultător ceruse la telefon, detalii.

Un alt ascultător, am înțeles, șofer de tir a rostit cuvinte Pro memoria: citez: „muzica domnului Adrian Enescu a fost pentru noi pașaportul spre occident”. Ce bucurie să fi ascultat demersul său muzical și intelectual, firesc, delectant, gîndesc și eu.