Premiile Forumului Muzical Român 2009
(Daniela Caraman Fotea, 9 decembrie 2009)

Criza are şi unele avantaje: mă gândesc la dispariţia din peisajul bucureştean a unor aşa zise ceremonii prin care reviste, revistuţe, firmuliţe aspiră la popularitate, prin acordare de premii (adeseori beneficiare fiind efemeridele cu...nuri). Am memorat din jurnalul doamnei Aurora Liiceanu un termen (preluat de la Noica): micuţisme; nu atât peiorativ, cât minimalizant. Tocmai potrivit numitelor zaiafeturi.... A rămas, ca atare, gestul cu încărcătură spirituală, (re)aducând în atenţie personalităţi. Este şi cel al Forumului Muzical Român (înfiinţat de Smaranda Oţeanu Bunea), care şi-a prezentat laureaţii, luni 7 decembrie. Un florilegiu, cu aromă selectă de cultură, posibil de pus în pagină datorită sprijinului Băncii Comerciale Române. Aşadar, premiul Mecena pentru o personalitate a contextului: Directorul CORNELIU COJOCARU.

Printre membrii fondatori ai Forum-ului s-au numărat şi maeştrii Ludovic Spiess şi David Ohanesian; firească deci, iniţierea unor premii care să le poarte numele (acum cinstindu-le şi memoria). Distincţia purtând numele marelui nostru tenor a fost acordată tânărului TEODOR ILINCĂI, pentru a cărui carte de vizită pledează semnificativ, prezenţa sa în echipa impresariată de faimoasa Luisa Petrov, dar şi angajamentul cântăreţului pe celebra scenă Covent Garden din Londra. Cuvenită, dacă nu chiar obligatorie a fost atribuirea premiului Ludovic Spiess şi criticului muzical COSTIN POPA, redactor şef la MELOS. Domnia sa a oferit – aş spune posterităţii, ampla monografie Ludovic Spiess, fără pereche în context naţional, rivalizând cu cele mai fastuoase ediţii de profil ale occidentului: prin acribia informaţiei, comentariul concentrat (caracteristic autorului), pe momentele unei cariere strălucitoare, cunoscute acum, iată, în totala splendoare şi semnificaţie a derulării lor. Un drum care nu se uită, atrăgând omagiul. O afirm, gândindu-mă şi la spusele Smarandei Oţeanu Bunea, care, aflată la Viena într-o zi de 13 mai (data naşterii lui Ludovic Spiess) şi vizitând Opera, a avut surpriza de a asculta discul, vocea artistului, difuzate prin amplificare în sălile teatrului... Emoţionant gest al directorului Operei, domnul Ioan Holender, prieten – demonstrat a fi pe totdeauna, al lui Ludovic Spiess. Cartea lui Costin Popa este şi o piesă unicat, o bijuterie a tiparului de lux (reverenţă editurii Curtea Veche).

Premiul David Ohanesian a revenit LUMINIŢEI CONSTANTINESCU „port drapel” al muzicii de operă în Televiziunea Română. Amintesc şi de volumul ei – Maestro, o apariţie binefăcătoare în literatura eseistică naţională, totodată o preţioasă restituire: gânduri, idei, informaţii – inedite - adunate în 50 de interviuri. Cu ştiinţă a întrebărilor adresate personalităţilor în legătură cu arta interpretării. Mă alătur afirmaţiei de presă potrivit căreia „Luminiţa Constantinescu este un jurnalist muzical de elită!”.

Premiul Muzica viva, a fost acordat, foarte potrivit, unor personalităţi a căror activitate este îngemănată cu fluxul concret al desfăşurărilor sonore: MIRUNA NEGREA, animatoarea manifestărilor dedicate în Ploieşti distinsului compozitor Marţian Negrea, nepoata creatorului, cunoscută încă din vremea organizării la Buşteni a Festivalului tinerilor dirijori români. Salut premierea în acelaşi context a lui CĂTĂLIN RUSU, prezentatorul programelor nocturne ale postului România muzical. Domnia sa face parte din galeria marilor voci ale Radioului, alături de un Ionel Thomas Tudor, regretaţii Adrian Nicolae ori Theodor Speranţă. Ca să nu mai vorbesc de Paul Grigoriu, rămas vocea absolută a instituţiei. Cătălin Rusu are datele definitorii unui partener de audiţie: glas rotund, armonios (şcolit la Institutul de Teatru); un demers vocal agreabil, fără obsedantele ăăăăăă-uri interpuse la două, trei cuvinte, un ritm normal, fluent al rostirii (departe de cel al transmisiilor sportive ori al unor reclame TV de medicamente...); are o pronunţie corectă a numelor străine. Respectă limba română! Aşadar, deţine şi comunică modelul a ceea ce ar trebui să fie caracteristica unui vorbitor de Radio. Muzica a devenit Viva şi sub bagheta tânărului regizor CĂTĂLIN VOINEAG. Premiera cu Domnul Conopidă montată la Opera Comică pentru copii, dar şi Dănilă Prepeleac (Teatrul din Piatra Neamţ), îl recomandă drept un viitor maestru (abilitate demonstrată de fapt, chiar din pornire), cu idei dintre cele eficiente şi simpatice, agrementate cu umor şi fantezie. Pe placul copiilor, cuceriţi de spectacolele sale.

Premiile Maestro au revenit de asemenea unor... tineri: coregraful VALENTIN ROŞCA, despre care pot afirma că ar avea succes prin concepţie- execuţie-interpretare, şi în ambianţa unor teatre europene cu prestigiu. ANDRA, solista pop – cea mai bună voce feminină a prezentului, modestă, gingaşă, fermecătoare şi prin apariţie, a primit de asemenea râvnitul premiu-concept „Maestro”. Chiar este o măiastră!

Interpret cu celebritate dobândită mai ales în repertoriul mozartian, apreciat pe meridiane, regizor, cadru universitar, prof. univ. dr. IONEL PANTEA a polarizat aprecierea prestigioasei reviste „Melos”. Aşadar, premiul Melos.

Premiile criticii muzicale (cea corectă, echidistantă, profesională), au răsplătit eforturile conjugate în colaborarea dintre doi muzicieni: pianista DANA PROTOPOPESCU şi violonistul LIVIU PRUNARU. Activitatea lor internaţională acoperă pagini de curriculum şi coloane de comentarii. Notabilă însă, de proeminenţă, este strădania lor de a prezenta consecvent, şi pe mari scene europene, creaţia enesciană. Îmi alătur reverenţa.

Performanţa în management a fost „îndreptată” către trei conducători de instituţii: DANIELA VLĂDESCU, director general al Teatrului Naţional de Operă „Oleg Danovski” din Constanţa. Extinsul Festival dedicat artei lirice, menţinut la cote artistice ridicate acreditează premiul; am remarcat şi atenţia acordată de domnia sa tinerelor talente, concretizată în toamna aceasta prin organizarea unui concert în care alături de orchestra Operei au evoluat soliştii participanţi la cursurile de măiestrie susţinute de maeştrii George Crăsnaru şi Maria Slătinaru Nistor. Al doilea laureat – DANE KAROLY ANDRAS, director al Editurii Didactice şi Pedagogice, a pus în circulaţie un serial de monografii dedicate compozitorilor cu renume din istoria muzicii, între care şi George Enescu. Cea mai recentă, lansată la târgul de carte „Gaudeamus” – prezentându-l pe Piotr Ilici Ceaikovski, este semnată de teleasta Adriana Rogovski. Ideea aparţinând prof. univ. dr. Grigore Constantinescu a fost transformată de editură într-o afacere profitabilă. În fine, laureat al categoriei a fost şi MIHAI VOICU, Preşedintele Comisiei de Cultură din Consiliul General al Municipiului Bucureşti, autor al proiectului „Bucureşti, cartier de vară” prin care, pe tot cuprinsul lunilor estivale (în weekend), au fost oferite gratuit, spectacole găzduite pe scene din cinci parcuri ale capitalei, susţinute de ansamblurile teatrelor de proză şi muzicale. 263 de reprezentaţii! au făcut deliciul publicului mic şi mare prezent masiv la întâlnirile artistice.

Categoria rezervată Excelenţei în management i-a avut drept câştigători pe: RADU AHGHEL VASILESCU, Director General al Palatului Naţional al Copiilor (peste 8000 dintre „piticii” bucureşteni intră lunar pe porţile aşezământului, participând la cele 80 de cercuri cu variate profiluri, aflate sub „bagheta” sa). CRISTIAN MIHĂILESCU, Directorul General al Operei din Braşov, a fost recompensat pentru întreaga activitate – „de până acum”, spunea domnia sa, din care, de reţinut este şi performanţa măririi de patru ori! a numărului de spectatori în stagiuni (cifra cuantificată, atinge zecile de mii...). IOAN BOJIN, Directorul General al Filarmonicii din Sibiu, oraşul care a devenit o... oază de muzică, în care spectacolul liric deţine un loc de proeminenţă, răspunzând şi dorinţelor publicului select, care, până la venirea domnului Bojin în managementul artistic, era lipsit de reprezentaţii rezervate genului. CĂLIN MURG, Preşedintele Consiliului General al Municipiului Bucureşti, este un ctitor pentru teatrele capitalei: Masca, Excelsior, Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, Giuleşti, Teatrul de Comedie, au sedii noi, în care, intrând, te simţi european şi prin ambianţă.

Premii de excelenţă: MIRCEA DIACONU. Montările sale la Opera Comică pentru copii au creat spectacole cu substanţialitate regizorală aparte şi succes în... triumf! Important fiind şi aportul domniei sale în formarea grupei tinere de interpreţi ai Operei, beneficiari, graţie comunicării convingătoare prin explicaţii şi demonstraţie personală, ai unor adevărate cursuri de măiestrie scenică.

Îţi vine să crezi, cititorule, că maestrul CORNEL STAVRU, tenorul care a dus pe umeri sute, chiar mii de spectacole lirice, prin vocea splendidă, performanţă actoricească excepţională, reprezentativitate naţională şi internaţională pentru şcoala românească şi vedetele acesteia, nu a fost sărbătorit de nici o instituţie de cultură la împlinirea a 80 de ani de viaţă?? Forum-ul muzical român a fost singura excepţie, confirmând VALOAREA, onorând-o în numele celor mulţi. Acelaşi comentariu-constatare este potrivit–mănuşă şi în cazul maestrului CONSTANTIN GABOR. Am avut bucuria de a-l reîntâlni aşa cum îl ştiam: cu energie, umor, exemplu de longevitate, întruchipând pentru totdeauna amintirile unor roluri (celebrele sale roluri de bas buf), sprintene, suculente, savuroase, realizate cu voce rasată, muzicalitate, sensibilitate. La mulţi ani dragi maeştri!

Primarul General al Capitalei, prof. dr. SORIN MIRCEA OPRESCU este singura autoritate de profil despre care ştiu că şi-a onorat colaboratorii (desigur şi cei artistici, muzicali): la propriu, prin acordarea de plachete-diplome IN HONORIS. Câteodată o recompensă mai preţioasă decât orice danie... Firesc, respectul i se întoarce, prin acordarea premiului cu acelaşi generic – In honoris.

Se ştie: nu s-a inventat şi nici nu va exista vreodată un... harometru! Dar, trecerea în revistă a celor premiaţi, deţinători, cred eu, în covârşitoare majoritate ai darului celest, îmi sugerează o concluzie: Forumul Muzical Român focalizează prin echidistanţă şi obiectivitate – votul cel mai jinduit în oricare momente de viaţă şi carieră, cel reprezentat şi prin VOX POPULI!