...și protagonist al unei apariții editoriale de rezistență în acea lume colorată și surprinzătoare, volum datorat lui DORU IONESCU, autor cu virtuți (și) scriitoricești excepționale.

Fostul meu coleg de liceu, Conservator, de Radio, Florian Lungu – supranumit de la o vârstă fragedă MOȘU (nici el nu știe exact de ce...(!); eu cred că datorită firii lui blânde, comunicative, creatoare de bună dispoziție, oferindu-și ajutorul în varii momente)...

Jazz-ul este arta căreia Florian Lungu i s-a dedicat cu toată ființa, cu pasiune și profesionalism de înaltă vibrație. O demonstrează miile de emisiuni de radio, de televiziune, sutele de prezentări pe scene de festival, în cluburi din toată țara, ale concertelor de profil. Știindu-i aplecarea către această fiică a Euterpei, avându-l, ca să spun așa, sub ochi alături de orice manifestare a jazz-ului, chiar și așa, am realizat acum, în fața cuvântului scris (cu artă a interviului, și pricepere de Doru Ionescu), cât de profundă a fost și este legătura lui Florian Lungu – Moșu (absolvent al secției de compoziție din Conservatorul bucureștean), cu acea artă elitistă, care este jazz-ul. Dincolo de amănunte biografice, unele savuroase (multe cunoscute mie), care-l relevă pe eroul cărții așa cum îl știm, extravagant (la unul dintre domicilii și-a realizat, manu propria, un tapet de ... cuie), inedit în reacții, cu simț al umorului neobișnuit (ca prezentator la Festivalul de la Gărâna nu era lăsat să plece din scenă fără a enunța 2-3 glume – bune și multe, proprii), nu mi-am imaginat totuși că el este depozitarul unei ISTORII de rară complexitate a derulării vieții jazz-ului, de bune decenii. Florian Lungu știe TOT! Și din preistoria genului la noi, cine a evoluat sub prestigioasa egidă a acestei arte, români și superstaruri internaționale, dar și tinerime, cine, ce cărți a scris – evident în domeniu; uluitoare documentare acumulată peste ani. Așa cum foarte corect afirma Doru Ionescu, această carte nu este decât un preambul la vasta istorie a jazz-ului în România, pe care Florian Lungu a început (în sfârșit) să o scrie. Singurul care o poate elabora... Va fi cu adevărat un unicat în muzicologia națională! Chiar dacă valoarea consemnativă a vieții muzicale de gen este prețioasă, ea este completată de o altă calitate a muzicianului Florian Lungu: știința selecțiilor profesionale, a comentariilor – nelipsite din emisiunile radiofonice, din prezentările live, ale protagoniștilor acestei arte, care, cu emblemă a libertății, a improvizației care o definesc, ființează pe reguli stricte a căror respectare conferă statut de profesionist. Lui Florian Lungu îi este accesibilă datorită calității muzicologice care a dominat și o face la superlativ, analiza și aprecierile lui; de la valorificarea, catalogarea unei partituri, fie ea și în primă audiție. Florian Lungu este un expert al universului jazz-ului.

Pentru a-și demonstra calitatea de arbitru în materie, Florian Lungu a încredințat cărții lui Doru Ionescu și un disc, ce convinge asupra talentului, ingeniozității, inspirației teoreticianului; sunt acolo 10 piese proprii, un florilegiu de teme (muzică ușoară, pop și evident jazz, cu armonii surprinzătoare, asamblate într-un vârtej aducător de mari satisfacții), urmate – cred că este o premieră în domeniul discografic, de 6 dedicații oferite de nume reprezentative din jazz, lui Florian Lungu: Dan Mândrilă, Johnny Răducanu (două titluri), Romeo Cosma, Ion Baciu jr., Garbis Dedeian, pornite din sinceritate, prietenie, prețuire, recunoștință. Li se adaugă și ale subsemnatei, întru numitorul comun al pasiunii pentru valori, muzicalitate, inedit și... BOSSA NOVA (pătrime cu punct, pătrime cu punct, doime!!!)...

Este un disc nepereche; pentru mine foarte important, reunindu-i, ca un privilegiu, pe mulți dintre marii mei preferați: Aurelian Andreescu și Cornel Constantiniu, Big Band-ul Radio condus de Sile Dinicu, formație amprentată și de Cornel Popescu, versurile Ceciliei Silvestri, Aura Urziceanu și formația Richard Oschanitzky ș.a.

Acest disc poate contrazice ultima dintre dedicațiile adresate lui Florian Lungu: „Uite Moșu, nu e Moșu”, de Garbis Dedeian. (Și) prin această înregistrare, foarte specială, Florian Lungu – MOȘU, va exista, pe lângă viitoarea istorie a jazz-ului, for ever...