O voce tînără pe meridianul românesc: un tînăr artist, pe nume Leonard Constant. Cartea de vizită nu spune aici, lucruri mari; s-a făcut deocamdată auzit la la Festivalurile verii, în Deltă, la Sighișoara, Tg. Jiu și altele. Dar, are o ascendență paternă interesantă... Este fiul lui... Sergiu Cioiu, actorul cîntăreț, tălmăcitor al poeticii muzicale pe care o reprezintă creația lui Alexandru Mandy. Leonard vine din Canada unde este rezident de peste 25 de ani. Așa cum se mai întâmplă, a luat-o pe urmele tatălui, în ale muzicii. E foarte bun! A studiat muzica, este chitarist, cîntă la pian, compune... A fost ascultat de Mircea Dinescu; a cîștigat aprecierea poetului, care i-a încredințat două poeme ale sale; Leonard a scris deja muzica.

Noi, cei care îl știm pe Sergiu Cioiu simțim în vocea fiului, accente din timbrul tatălui, dar Leonard este mai grav, are o căldură aparte, îți vine să o cuprinzi în palme...; se aseamănă cu sunetul grav și catifeaua violoncelului. Rostirea cuvântului este perfectă, are eleganță, distincție, aș spune, rasă! Leonard poate fi visător, este poetic, are umor, maliție. Intepretarea lui apelează la nuanțe subtile. Își permite, pentru că glasul cizelat la detaliu, cu deplină egalitate a registrelor, îl ascultă, reverberează și-i transmite intențiile, insinuările, în tonuri picturale... Este o voce de miere!

Leonard a revenit la noi, poate nu întâmplător în anul francofoniei; pentru ascultătorul francofon, frumusețea, filozofia versului său modelează repere; s-a spus că este interpretul ideal al lui Brassens; dar, nu este epigon. Are rafinamentul francez, însă cover-urile lui au personalitate, iar în compozițiile proprii parcă deslușesc semnale din universul mioritic.

Nu știu dacă să-l numesc cântăreț poet sau poet cântăreț; înclin desigur pentru cea din urmă ipostază, dar, revin, pentru că demersul lui artistic este o fericită îngemănare a celor două arte; în latura pictural stilistică, propune convenții grațioase. „Time is... Monet, Time is Renoir”, spune el. Cîntă și latino; în stil, însă fără ostentație. Chiar că este o oază de muzică în haosul modelor deșuchiate care zgîrie auzul și bunul simț artistic.

Leonard este un tânăr charismatic, seducător. Dar nu trebuie să-l vezi ca să-l îndrăgești. Ajunge să-l asculți. Simți că la el interpretarea, este bucurie în stare pură, dincolo de bine, de rău. Și-l urmezi...