De 10 ani, în sala de muzică a castelului Peleș, domnește tăcerea... Motive, explicații, nu mă interesează! Nu spunea George Washington – „rezultatul judecă faptele”?

Dar iată, pe 14 octombrie, directoarea Muzeului Național Peleș, doamna Rodica Rotărescu, prefața primul recital dintr-o serie – lunară – inițiată de Ministerul Culturii și Cultelor și Uniunea Criticilor Muzicali, evident cu concursul gazdelor (extrem de îndatoritoare și cooperante, de la... bodyguarzi la muzeografi!).

O splendoare, sala de concert! Ca fiecare colț din Peleș, de altfel; aici însă, există o vibrație specială. Căminul, impunător, este vegheat de portretul cu mari dimensiuni al reginei Elisabetha, minunata poetă Carmen Sylva, mecena și artistă. O privesc din rame grele, aurite, portrete de școală flamandă. Sculpturile în lemn – esențe rare, au parfumul stranelor. Privești cu emoție, respect, smerenie.

Pe scena „apărată” de draperii fastuoase, a recitat în epocă, un Pierre Lotti, au cântat Paderewsky, Sarasate, dar și George Enescu! Lucrări de tinerețe, unele în primă audiție (a scris peste 20, pe texte poetice de Carmen Sylva)... Ca și în aula Palatului Cantacuzino, se „păstrează” urme spirituale...

Cele 7 cântece pe versuri de Clement Marot au deschis recitalul Irinei Iordăchescu (cu doar câteva săptămâni în urmă le interpretase la Paris); acompaniator, pianistul Alexandru Petrovici, corect și inspirat în demersul său (dar, instrumentul are nevoie de... „ajutor”). Bine venită, alegerea duo-ului. Solista are ținuta potrivită ambianței; e o apariție, în rochia de azur, pictată parcă în aur rembrandtian! Eleganță de tânără domniță (dinastia „Iordăchescu”, nu?)... Cântă cu reverență, Morgengebet – Rugăciunea de dimineață; suavele versuri ne sunt traduse de Dumitru Avakian. Scriam cândva, impresionată de performanțele tinerei cântărețe: de la Marcela Slătinaru a luat forța, de la Bianca Manoleanu – finețea, cultura stilistică din familie – prin exemplul și știința distinsului ei tată, Dan Iordăchescu, în fine, harul de la Divinitate. Chanson triste de Duparc pe versuri de Jean Lahor și Fleurs de Poulenc, versuri Louise de Vilmorin au fost tălmăcite cu vrajă. Ca instrument, vocea este impecabil de egală, de rotundă. Rostirea cuvântului modelează melodica în dozaj coloristic și lirism al emotivității. Filaje savante împlinesc intențiile psihologice. Irina Iordăchescu știe să cânte lied!

Alte două, în încheierea programului: Aus den hebräischen gesängen de Schumann, pe versurile lordului Byron, apoi, cu transparență, Ständchen de Richard Strauss, versuri A.F. von Schack. Notez acest gândit „puzzle” al programului: muzică franceză, muzică germană, lirică vocală enesciană în limbile franceză și germană (Morgengebet pe versuri de Carmen Sylva este scris în același an 1908, cu ciclul Marot). În perioada de căutări, Enescu implica în stilul său alternarea liniei de ascendență franceză cu cea germană. Așadar, a fost o comunicare de virtuozitate și în concepție, alături de cea artistică. Stilistic, ca gen și factură, cu varietate care arată și gustul explorărilor repertoriale. Un plus pentru armonia convingătoare în care s-a derulat „Seara de muzică și poezie la Castelul Peleș”, așteptată și aplaudată de un public selecționat.