Una dintre îndeletnicirile soft ale ziaristicii este ceea ce numesc eu – în absența unui termen specific și punctual, „creierul” editorialistic. Mai popular, făcătorul de publicație, revistă, cotidian ș.a. Cel care determină sumarul, alegînd subiectele de mare interes, din actualitate, împreună cu cele „de ținut minte”; încredințîndu-le celor mai potriviți comentatori, super-creditați profesional, delectanți prin sprinteneala condeiului, a ideilor, a metaforei. Sunt puțini în domeniul muzical, pentru că flerul, capacitatea selecției, a creerii ritmului în succesiunea lecturii, organizarea, metodica minuțioasă sunt de greu de îngemînat. Pentru mine, așa sunt editorii revistei Melos, Smaranda Oțeanu Bunea, director fondator și Costin Popa.

Melos, o publicație după care umbli, pentru informația în asalt, pentru a ține la zi colecția adunată cu grijă mare. Foarte curînd vom avea ediția care încheie aparițiile 2006 și iată ce vom citi: articole dedicate, firesc, Sommet-ului francofoniei, concentrate de Ligia Ardelean, Olga Grigorescu și Ada Brumaru, pe esențele manifestării, în ansamblu destul de „subțire”. Veți afla de ce... Ample reportaje asupra turneelor Operei comice pentru copii la Sibenik și în Israel. Deschiderile de stagiuni la Filarmonică și Radio; cea din urmă, rivalizînd cu un concert salzburghez; evident, se petrecea sub bagheta lui Horia Andreescu, serbat la împliniții 60 de ani, prin gestul unor înalte oficialități. Eu o să vă explic de ce este Ilarion Ionescu Galați, un dirijor... pictor!

Opera, domeniu predilect al revistei, pentrucă ea, doamna, este – „obrazul subțire al culturii”, nu? Opera este prezentată prin comentarii delectante de intelectuali rasați ai cronicii lirice, pentru că acolo se întrupează frumoase idei, artistice și nu numai. O explicație este și prezența la „bagheta” generală a lui Cătălin Ionescu Arbore; și în context îmi amintesc de primele zile ale mandatului său directorial, cînd la o conferință a revistei „Cuvîntul”, Domnul Ioan Hollender, inventivul, eficientul director al operei vieneze, îl numea pe Cătălin Ionescu Arbore, repetînd, „colegul meu”. Știa Dl. Hollender ce spunea...

Mai departe, în MELOS descoperim Peleșul muzical, Cîmpina gazdă a unui concurs inedit și internațional datorat Corneliei Bronzetti. Cristina Sîrbu explică de ce va trebui să vedeți spectacolul Elisaveta Bam. Sunt consemnate premiile criticii muzicale, palmaresul concursului Jora. Noi apariții editoriale apreciate de Viorel Cosma, corespondențe internaționale transmise prin demersul Lianei Alexandra, ale lui Șerban Nichifor și Mihai Brîncoveanu. Mergem cu Sebastian Crăciun în diaspora muzicală.

Și nu ratez niciodată, editorialul Smarandei Oțeanu Bunea, model pentru genul publicistic în speță, și Cronica afonului, demers dulce-amar al lui Mircea Bunea, un fel de... răsu'-plînsu' pentru viața muzicantului, a muzicianului.

Sunt multe de citit în revista Melos!